'Noaptea nunții' de Sophie Kinsella

Trebuie să recunosc că mi-a fost un pic dor de lejerele cărți ale Sophiei Kinsella, iar cea de față a venit ca o pauză bine meritată de la stufosul "idiot" al lui Dostoievski. 

V-am mai spus eu că Sophie Kinsella e singura autoare de chick-lit pe care continui să o citesc cu plăcere și nu pot fi complet obiectivă când vorbesc despre cărțile ei. Da, am citit articole în care cititorii se plâng că e plină de clichee, că ultimul volum e cel mai slab dintre toate, că personajele ei au mereu aceleași caracteristici, bla bla bla.

Ei bine, mie mi-a plăcut. Nu e cel mai bun volum al ei, e previzibil, păstrează aceleași eroine frumoase, naive și ușor siropoase cu care ne-a obișnuit, dar mi-a plăcut. Îmi place cum scrie, mi se pare că frazele, deși simpliste, curg natural, iar situațiile sunt adesea amuzante. Ce i-aș putea reproșa de data asta ar fi finalul, care mi s-a părut puțin cam abrupt comparativ cu felul în care a decurs povestea (și poate faptul că a folosit cam des cuvântul 'bloody').

Pe scurt, e vorba despre Lottie, o tânără care se desparte de iubitul ei Richard pentru că acesta nu o cere în căsătorie și se mărită brusc cu Ben, iubirea ei din adolescență, un tip pe care nu îl mai văzuse de 15 ani. Fliss, sora ei, intervine și face tot posibilul să le strice luna de miere și să îi despartă. Evident, happy ending pentru toată lumea. 

Mai multe nu am să vă spun, decât că mă reîntorc la "idiot" și revin după. Cartea Sophiei Kinsella o găsiți aici ca ebook.

'Simbolul pierdut' de Dan Brown

Am dat întâmplător nas în nas cu romanele lui Dan Brown pe la vreo 14 ani și m-au fascinat ceva de speriat. 'Fortăreața digitală' și 'Conspirația' mi-au rămas multă vreme întipărite adânc în minte. Suspansul, puzzle-ul de întâmplări și informații istorice și științifice, misterele care se revelau capitol după capitol doar pentru a încurca și mai mult piesele puzzle-ului, acțiunea desfășurată cu o viteză uimitoare și personajul principal feminin mereu cu o frumusețe și inteligență superioare. Cum să nu te fascineze, la 14 ani?

Când am ajuns la 'Codul lui Da Vinci' începuse să mă plictisească 'rețeta' care se tot repeta, iar 'Îngeri și Demoni' nu am putut citi, m-am mulțumit doar cu filmul. 

'Simbolul pierdut' mi-a amintit ce mă atrăgea atât de mult la romanele lui Dan Brown: amalgamul de indicii care te ducea în final la decriptarea misterului. Nu m-a pasionat niciodată istoria și nici acum nu reușesc să rețin cele mai banale evenimente și date istorice, așa că din punctul ăsta de vedere, dacă informațiile oferite de autor sunt pure aberații, nu am cum să le contrazic. Și nici nu am interesul să o fac. 

Romanul e despre goana după descifrarea legendarei piramide masonice. Cu psihopați, vieți în pericol, totul contra-timp, CIA, Robert Langdon și femeia frumoasă și inteligentă, mereu prezentă în romanele browniene (hah, ce joc de cuvinte mi-a ieșit :)). 

Precând de la premisa că există totuși ceva adevăr în spatele ideilor domnului Brown, cartea mi-a plăcut exact din motivul menționat mai sus: interpretarea indiciilor și ideea că adesea lucrurile nu sunt ceea ce par la prima vedere. 

Ce m-a dezamăgit profund: 1. Robert Langdon, care pare un pămpălău și jumătate; 2. Previzibilitatea unor personaje/ evenimente (serios că am presupus încă din primul sfert al cărții cine e de fapt Mal'akh); 3. Pasaje/ capitole întregi inutile sau fără să adauge un plus poveștii. E un roman mult mai slăbuț ca celelalte ale sale.

Am citit foarte multe comentarii negative la adresa cărții și a autorului. Deși m-a dezamăgit și pe mine în multe aspecte (sau doar am crescut eu și de fapt așa erau și celelalte cărți ale lui?), pe de altă parte mi-a plăcut. Te ține în suspans. 

Dacă vă hotărâți să îi dați o șansă, o găsiți aici.

'În noapte' de Haruki Murakami


Mi-era dor de poveștile lui Haruki Murakami, de finalurile deschise care te lasă cu buza umflată și imaginația lucrând la parametrii maximi. 'În noapte' nu face excepție. 

Povestea urmărește o noapte din viața câtorva personaje, aparent fără nicio legătură între ele. Însă în doar câteva ore, apar mai multe conexiuni decât ne-am putea imagina. Coincidențe? 

Rezumat nu are rost să fac pentru că aș dezvălui prea multe. Tot ce pot să vă spun e că m-a pus pe gânduri cartea asta. Mi se pare fascinant felul în care viețile noastre sunt inter-conectate și cum mici amănunte pot să îți schimbe complet cursul vieții.

Știți, ca teoria aia cu bătaia aripilor unui fluture ..  


'Provence pentru totdeauna' de Peter Mayle

Cu părere de rău, trebuie să recunosc că al treilea volum al seriei m-a dezamăgit destul de mult. Față de primele două, 'Provence pentru totdeauna' mi s-a părut o încercare chinuită de a continua în mod original și amuzant seria aventurilor pe meleaguri franțuze. Multe evenimente reluate și repovestite, o grămadă de enumerații și descrieri gurmande devenite deja plictisitoare, lipsă de inspirație și, deși umorul e același, glumele le-am simțit un pic obosite. 

Din pasaje amuzante înghesuite pagină după pagină, a ajuns la doar câteva istorisiri cu adevărat comice risipite de-a lungul cărții. 

Volumul ăsta e mai potrivit ca ghid turistic, la câte descrieri și informații 'tehnice' oferă. :)

Pentru nițel amuzament sau pentru pasionații seriei, care vor neapărat să citească și acest volum, îl găsiți aici (indisponibil). 


'Din nou în Provence' de Peter Mayle

Două cuvinte vă scriu despre cartea asta, că fug să o citesc pe următoarea din serie: super amuzantă! 

Nu știu dacă e mirosul de vară și de vacanță, pasiunea nejustificată pentru regiunea Provence a Franței (nejustificată pentru că nu am fost niciodată pe acolo ca să îmi dau cu părerea..) sau umorul neobosit al autorului de a descrie viața printre provensali, dar pur și simplu ador cartea asta! Zămbesc pagină de pagină și visez cu ochii deschiși, de parcă eu m-aș lăfăi la piscină după un generos prânz provensal. 

Aventurile autorului printre francezi continuă cu aceleași peripeții savuroase, de la meniuri delicioase interminabile, la adevărate lecții de pastis. 

Mă întreb sincer cât de dezamăgită o să fiu când o să vizitez Provence. Sunt convinsă că, pe lângă descrierile adesea idilice ale regiunii, cei 20 și ceva de ani ce au trecut de la traiul provensal al autorului cu siguranță au adus schimbări majore regiunii.   

Până una alta, eu mă reîntorc la 'Provence pentru totdeauna' și vă recomand să vă delectați și voi cu seria asta (de preferat pe marginea unei piscine). Găsiți aici 'Un an în Provence', 'Din nou în Provence'. 


Vând / schimb

La prețul afișat se adaugă transportul, achitat de cumpărător!

Lauren Henderson - Margarita cu gheață   -   7 lei
Marian Keyes - E cineva acolo?   -   7 lei
Stephen King - Orașul bântuit (2 vol)   -   25 lei
Tom Sharpe - Alternativa Wilt   -   5 lei

Accept schimburi cu cărți din wishlist. Listele urmează a fi updatate pe parcurs :)

Wishlist

Haruki Murakami - În noapte
George Orwell - 1984
Robin Bayley - Livada de mango
F. Scott Fitzgerald - Cei frumoși și blestemați
F. Scott Fitzgerald - Blândețea nopții
Alexandre Dumas - Dama cu camelii
Thomas Hardy - Tess d'Urberville
Peter Mayle - Hoțul de vinuri
Jon Krakauer - În aerul rarefiat
Andrew Simms - Tescopoly
Harper Lee - To kill a mocking bird
William Golding - Lord of the flies
Paulo Coelho - Manuscript found in Accra
Rudyard Kipling - Stories of India
Khaled Mosseini - Kite runner
Jane Austen - Persuasion

'Arta de a nu scrie un roman' de Jerome K. Jerome

După ce am descoperit aventurile pline de peripeții ale celor 3 prieteni într-o barcă și pe două biciclete, am decis să învăț de la maestrul Jerome K. Jerome cum să (nu) scriu un roman. 

În linii mari, dacă doriți să nu scrieți un roman, elementul cheie este să discutați cât mai mult pe marginea acestuia, punându-l la cale pas cu pas, personaj cu personaj și întâmplare cu întâmplare, deviind adesea de la subiect și rememorând întâmplări fără nicio legătură cu viitorul roman. Dar orice ar fi, cel mai important este să nu vă apucați de scris romanul! Discutați doar despre acesta până când ajungeți la forma perfectă, ce va putea fi așternută pe hârtie.

Puteți, în schimb, să documentați într-un jurnal evoluția punerii la cale a romanului și.. cine știe... ;)

Cartea păstrează umorul și ironia cu care mă obișnuisem (și pe care le așteptam!), dar, dacă e să compar după gradul de amuzament, parcă mi-au plăcut mai mult celelalte 2 romane ale lui Jerome K. Jerome și le-am și găsit ceva mai captivante.

Oricum, de recomandat, o recomand. :) 

'Nopți cu ploi și stele' de Maeve Binchy


Prea multe nu vă pot spune despre cărțulia asta în mod special. Am găsit-o rătăcită prin casă, luată mai demult de la reduceri. Am aruncat-o în bagaj pentru că era mică, avea copertă drăguță și era despre Grecia. Iar eu sunt înnebunită, printre altele, după Grecia. 

E super simpatică și ușurică, numai bună de citit în tren. Nu excelează în detalii ale locației sau ale personajului, dar în fiecare frază părea că autoarea chiar se străduiește, într-un sens cât se poate de bun. Chiar dacă uneori m-am lovit de detalii inutile, care nu aduceau niciun plus povestirii, per total recomand sincer cartea. 

Pe scurt, e vorba de câțiva turiști fără legătură între ei, care se cunosc și leagă prietenii strânse pe o insulă din Grecia. Acțiunea e plasată în zilele noastre. Povestea urmărește atât noile lor relații formate, cât și viețile fiecăruia în parte și cum una o afectează pe cealaltă. Nu mi s-a părut nimic misterios (mă refer la descrierea de pe copertă), dar poveste de dragoste avem, ceva aventuri în ritmul lent al grecilor avem și mai avem câteva povestioare ascunse care ies treptat la iveală (poate la asta se referea misterul..?).

Poate că sunt eu prea visătoare, dar îmi plac happy end-urile. Iar cartea asta e o carte simpatică, romantică și, evident, cu happy end. Pentru fete :)


'Mă dau în vânt după cumpărături' de Sophie Kinsella

Vă spuneam aici că Sophie Kinsella e my guilty pleasure. E singura autoare ale cărei cărți am continuat să le citesc cu plăcere și amuzament după ce am depășit febra chick-lit-urilor. 

În așteptarea traducerii celui mai recent volum al său, 'Wedding Night', vreau să vă spun 2-3 vorbe despre seria 'Shopaholic', pentru doamnele și domnișoarele care nu au auzit de ea și cărora le plac cărțile de acest gen. 

Seria asta cuprinde 5 volume, 'Mă dau în vânt după cumpărături' fiind primul din serie. Cărțile pot fi citite independent una de cealaltă, dar povestea se leagă și sunt mai simpatice citite în ordine (1 - 'Mă dau în vânt după cumpărături', 2 - 'La cumpărături în rochie de mireasă', 3 - 'La cumpărături cu sora mea', 4 - 'La cumpărături cu bebe', 5 - 'La cumpărături cu Minnie').

Da, cred că 'simpatice' e cuvântul care definește cel mai bine cărțile astea. Lejere, amuzante, cu happy end, perfecte pentru o după-masă de weekend într-un hamac sau poate pe o plajă liniștită. 

Becky, eroina poveștii, este o victimă a societății de consum, o dependentă de cumpărături care s-ar îngropa în oricâte datorii ca să își cumpere eșarfa aia atââât de drăguță din vitrina unui magazin scump. O tînără simpatică, optimistă, romantică și naivă. Bineînțeles că se îndrăgostește de un tip, ca să vezi, super bogat, frumos și deștept, care, surpriză, îi va susține financiar 'micile' cheltuieli. Dar care și încearcă, fără succes, să o aducă pe drumul cel drept. 

Povestea se întinde, cum spuneam, de-a lungul a 5 volume și serios că merită citite dacă vă place genul chick-lit. Totuși, nu le luați prea în serios! O prietenă de-a mea s-a întristat citind primul volum, pentru simplul motiv că s-a regăsit în atitudinea avidă de cumpărături a eroinei. :)

'Anna Karenina' de Lev Tolstoi

De când tot așteptam să pun mâna pe cartea asta..! Într-un sfârșit, după ce am vizionat cea mai recentă ecranizare (cu Keira Knightley în rolul principal), am reușit să pun mâna pe ditamai romanul și să încep să îl devorez cu sufletul la gură. 

Ei bine, cu părere de rău trebuie să mărturisesc că.. m-a cam plictisit. Influențată de film, mă așteptam la o poveste tragică de dragoste în mijlocul societății ruse de secol XIX. Evident, filmul se rezumă la momentele cheie, așa că speram ca romanul să îmi ofere detaliile lipsă, micile amănunte care fac diferența. 

Problema cu cartea asta a fost că mai bine de jumătate din ea se învârte în jurul lui Levin, un personaj măcinat de probleme existențiale și religioase. În afara unei legături directe firave între Levin și Anna, poveștile lor n-au nici în clin, nici în mânecă una cu cealaltă. Poate doar perioada și locația. Și cel mai trist e că m-am plictisit crunt încercând să parcurg pagini întregi de filozofeală; singurul motor ce îmi punea cititul în mișcare era speranța că următorul capitol va reveni la Anna. 

Nu mă înțelegeți greșit! Cartea e excepțională, Tolstoi are un talent fantastic în a descrie trăirile personajelor, în a le da cu adevărat substanță, viață. Atâta tot că nu mă interesa pe mine de viața lui Levin. 

Foarte pe scurt, povestea Annei este, într-adevăr, una tragică. Căsătorită cu un om politic față de care nu nutrește sentimente de iubire pasională, viața sa curge lent, prea lent, până când îl cunoaște pe contele Vronski, căruia îi devine amantă. Lasă în urmă și soț și copil și încearcă să își clădească o nouă viață alături de Vronski. Însă societatea o judecă dur pentru fapta sa și din femeia admirată și plăcută de toată lumea, ajunge să fie evitată și exclusă din toate înaltele cercuri ale societății moscovite. Izolată de viața ei obișnuită, Anna își canalizează întreaga atenție asupra lui Vronski, însă acesta, deși o iubește sincer, nu vrea și nu se poate rupe de societate doar pentru a sta lângă ea zi și noapte. Paleta de trăiri pe care le încearcă Anna cuprinde sentimente de la iubire până la gelozie dusă la obsesie, singurătate și întrepătrunderea lor. 

[SPOILER!]Multe pagini după moartea Annei, romanul continua cu povestea lui Levin. Evenimentul tragic e atât de sumar și rapid tratat și cu atât de puține rânduri (și alea, ca din întâmplare parcă) în care e descrisă suferința lui Vronski, încât, inițial, mi-a lăsat un gust amar. Nu am mai avut niciun chef să citesc restul paginilor. Însă apoi am realizat că mesajul din spatele 'artificiului' e chiar simplu: viața merge înainte în ritmul ei, orice tragedie s-ar întâmpla pe un plan sau altul. 

Tragem linie, că deja am scris prea mult. Recomand cu căldură cartea, chiar și celor mai puțin răbdători ca mine: merită măcar pentru povestea Annei. O găsiți aici și poate vă faceți timp să vizionați și ecranizările :)

LE: Puteți viziona online ecranizarea din 1967 aicișa. :)

'Dumnezeul Lucrurilor Mărunte' de Arundhati Roy


Nu știu cum să încep. Pentru mine a fost genul de roman care îți intră greu pe sub piele, dar după ce începi să îl digeri și, în final, întorci ultima pagină, îți lasă un gol în suflet și îți dorești să nu se fi terminat. Sau nu în felul în care o face. 

E un amalgam de epitete și metafore și adesea am fost nevoită să recitesc pasaje în șir ca să reușesc să înțeleg dincolo de cuvintele frumos înșirate. Fiecare cuvânt ascunde ceva, prevestește ceva. Multe detalii, detalii despre lucruri extrem de banale la prima vedere, dar care au o deosebită importanță. Detalii despre Lucrurile Mărunte. 

Arundhati Roy spune o poveste sfâșietoare despre iubire, moarte, politică și diferențele dureroase dintre clasele sociale. O poveste în care fiecare personaj se luptă pentru păstrarea echilibrului lumii proprii. Pare că prea puțini văd și înțeleg dincolo de tradiția adânc înrădăcinată în sufletul lor. Prea puțini pot trece peste vechile prejudecăți. Prea puțini înțeleg că destinele lor sunt interconectate. Iar unii strivesc fără milă totul în jurul lor doar pentru a-și menține în viață măcar aparența echilibrului. 

E un roman de atmosferă despre India anilor '60-'70. Povestea nu e liniară; prezentul devine trecut, trecutul prezent, viitorul amintire. La început mi-a fost greu să urmăresc firul epic și să înțeleg personajele, dar tocmai talentul autoarei de a îmbina planurile temporale face finalul atât de sfâșietor. 

"La urma urmei, este atât de ușor să destrami o poveste."

"-Naaley.
Mâine."

Neapărat trebuie să vă faceți timp și răbdare să citiți și să recitiți cartea asta. O găsiți de cumpărat aici. 

Țin să îi mulțumesc încă o dată lui Scorillo pentru că a avut bunăvoința și încrederea de a mi-o împrumuta :) Aici puteți citi și opinia lui despre ea. 

'Marele Gatsby' de F. Scott Fitzgerald

Am citit cartea pe la începutul anului, după ce am aflat de noua ecranizare cu Leonardo DiCaprio și Carey Mulligan. Am amânat să scriu despre ea tocmai ca să văd și filmul și să pot face o comparație. 

Cartea m-a lăsat puțin dezamăgită. Mă așteptam la ..altceva. Nu știu exact anume la ce, dar începusem să îmi pierd răbdarea printre descrierile lui Nick Carraway, personajul din perspectiva căruia e spusă povestea lui Gatsby și a lui Daisy. Vroiam mai multe fapte decât povești, vroiam măcar puțină informație directă din perspectiva celor doi. Însă totul se rezumă la amintirile lui Nick despre Gatsby, la evenimentele la care a fost direct sau indirect martor. Mi se pare că te lasă să citești mult printre rânduri. Îți dezvăluie treptat povestea lui Jay Gatsby, așa cum îl percepe el în diferitele etape ale prieteniei lor, și te lasă să îl interpretezi cum vrei, să ții cu el sau să îl urăști. În final ții cu el și o detești pe Daisy. Cel puțin eu așa am făcut, deși nu l-am detestat nicio clipă de-a lungul cărții pe Gatsby. Speram doar într-un final fericit. 

Filmul mi-a plăcut mult. Aș zice chiar că mi-a plăcut ceva mai mult decât cartea. Deși poate că s-a pus prea mult accentul pe Nick, poate că unele secvențe au fost mult exagerate și dramatizate, pe când altele nu au fost suficient evidențiate. Per total, filmul urmărește destul de bine evenimentele din carte, iar actorii fac treabă bună (poate totuși ia și DiCaprio Oscarul de data asta..). De asemenea, recreeaza foarte bine atmosfera petrecerilor descrise în carte, deși unii s-au plâns că soundtrackul e prea modern. Pe mine nu m-a deranjat deloc și ca să citez un comentariu de pe YouTube cu care sunt complet de acord: 'The soundtrack was deliberately made in a modern appealing sound to connect with the audience and recreate the sensations Nick felt.'' Ce mi se pare complet inutil e faptul că filmul a fost scos 3D - nu am înțeles ce a adus asta în plus. 

Și totuși.. cred că nu mi-ar fi plăcut atât de mult dacă nu aș fi citit cartea înainte, ceea ce e o bilă albă în plus pentru carte. Așa că vă recomand să puneți mâna pe carte (o găsiți și ca ebook) înainte de a viziona filmul - merge repede, e o cărțulie destul de subțirică și ușor de parcurs. 

Vă las cu soundtrack-ul filmului. Preferata mea, de departe, e Lana del Rey - Young and beautiful.


'Arhitectură japoneză veche' de Octavian Simu

Din măruntele tangențe cu detaliile culturii japoneze, am prins drag de subiect și am tot căutat să aflu cât mai multe informații, de preferat reale, concrete, nu doar povești plasate în Japonia nu știu cărui secol. Așadar, nu am stat pe gânduri când am găsit cartea asta. 

Trebuie să recunosc că am citit-o foarte greu și abia am terminat-o. Mi s-a părut foarte cuprinzătoare, poate chiar prea cuprinzătoare, trecând în revistă zeci de edificii, adesea sub forma unor enumerări ușor plictisitoare. Absența imaginilor și a schițelor în relație directă cu textul nu a ajutat deloc la clarificarea informației (există o serie de imagini la finalul cărții, dar cred că erau mult mai folositoare plasate în cadrul textului, la locul potrivit). 

Mi-au plăcut explicațiile referitoare la credințele lor, la motivele pentru care făceau o construcție/amenajare într-un fel sau altul, mi-au plăcut detaliile legate de felul în care tratau lemnul, de tradițiile de construcție (la unele temple erau folosite anumite specii de lemn, cărate în mod festiv de la sursă la destinație kilometri în șir), influențele venite dinspre alte popoare. Toate astea le-am regăsit mai mult în primele capitole, cele despre locuința tradițională și despre amenajările de grădini, și mi-ar fi plăcut să le regăsesc mai des.

De asemenea, cartea cuprinde o multitudine de termeni japonezi, un aspect interesant care ulterior a început totuși să mă plictisească, devenind o înșiruire anostă de termeni pe care nu îi înțelegeam și  pe care nu aveam cum să îi memorez la simpla parcurgere a textului. 

Per total, recomand cartea celor pasionați de arhitectura veche japoneză, dar care sunt totuși mai specializați pe subiect. Cunoștințele mele erau prea sumare când m-am apucat de cartea asta; cred că de asta m-a atras doar cam jumătate din pagini. 

Poate o voi reciti totuși peste câțiva ani :) Până atunci, cei interesați o găsiți aici

'Aventurile lui Sherlock Holmes' de Sir Arthur Conan Doyle

Cred că ați auzit cu toții până acum de celebrul detectiv Sherlock Holmes. Ei bine, deși auzisem de multă vreme de el și văzusem și cele 2 ecranizări cu Robert Downey Jr. și Jude Law în rolurile principale (Sherlock, respectiv Watson), abia recent am apucat să citesc cartea. 

Fiecare capitol urmărește aventurile lui Sherlock Holmes și ale prietenului său, doctorul Watson, în rezolvarea unor cazuri care mai de care mai variate, de la crime până la logodnici dispăruți în dimineața nunții. Capitolele sunt destul de scurte, iar misterul e elucidat - aproape - de fiecare dată. Evident, tehnicile lui Holmes sunt și ele explicate. Majoritatea întâmplărilor sunt povestite din perspectiva lui Watson, cu mici excepții în care Sherlock îi povestește lui Watson cazul din amintirile proprii. 

Pentru cei care totuși nu știți care-i treaba cu Sherlock Holmes: tipul e extrem de inteligent, bun cititor al oamenilor și cu o atenție extraordinară pentru detalii. Plin de energie și poftă pentru rezolvat puzzle-uri misterioase, Sherlock își pune talentul în slujba dreptății, dezlegând cele mai încurcate ițe, în cele mai ingenioase moduri. 

Explicațiile venite odată cu dezlegarea misterului sunt adesea atât de banale, încât ai impresia că poliția engleză din secolul XIX era plină de pămpălăi. 

E o carte captivantă care merită citită și mi-ar plăcea să cred că, poate, personajul e inspirat din realitate. 

Eu am citit 'Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes.' (e cea din poză, din colecția de la Adevărul), dar nu am mai găsit-o pe site decât pe cea în 4 volume. Aici găsiți primul volum. Spor la citit!

Fifty Shades


De când am auzit de toată isteria creată în jurul cărţii ăsteia, am decis că nu e genul meu şi nu mă interesează.  Pe lângă faptul că nu îmi place cum sună titlul în română. Aşa că am ajuns să citesc trilogia celor 'cincizeci de umbre' mai mult întâmplător: eram în pană de cărţi, iar o colegă avea toate cele 3 volume în format digital, în engleză. Totul s-a întâmplat super repede: miercuri seara mi le-a trimis, duminică după-masa citeam ultima frază a ultimului volum. 

E o carte atât de uşor de citit încât dacă te încorzi un pic o termini în timp record. Am citit o grămadă de comentarii răutăcioase la adresa autoarei, cum că vocabularul utilizat nu e prea divers, cum că aşa şi pe dincolo. Din păcate, cam ăsta e adevărul, dar hai să trecem cu vederea. Aparent, E. L. James nici nu se aştepta la un asemenea succes şi, din câte am înţeles, e prima ei carte scrisă (pe telefon în drum spre lucru..). 

Să avansăm totuşi la subiectul poveştii. Mi se pare interesant cum de a reuşit să facă atâta senzaţie pentru faptul că, chipurile, e cam pornache. Mă rog, e pornache, în ideea că de pe la jumătatea primului volum încolo sunt secvenţe cât se poate de explicite cam la fiecare 5-6 pagini. Însă se pot împărţi în vreo 2-3 tipuri mari care se repetă mai mult sau mai puţin, devenind atât de plictisitoare şi neinteresante, încât fie ajungi să le înveţi pe de rost, fie citeşti cartea în diagonală, cum am făcut eu, sărind peste paragrafele repetitive. 

Ce m-a atras pe mine şi m-a făcut să stau cu ochii beliţi în monitor timp de 4 zile e povestea protagoniştilor, Christian Grey şi Anastasia Steele. Nu vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun: Ana e o tânără absolventă la ..litere, parcă, timidă, modestă, frumoasă dar neinteresantă, iar Christian e tipul mega frumos, mega bogat, mega dorit de toate femeile şi mega plin de luggage. Cei doi se cunosc pur întâmplător şi se lasă cu scântei de la prima vedere. Am fost curioasă cum evoluează relaţia celor 2 şi, deşi e clasicul happy end cu tot tacâmul, a reuşit să mă facă să duc cartea la bun sfârşit. Am prins drag (compasiune?) de Grey pe parcurs, iar Ana adesea mă făcea să vreau să închid laptopul în secunda 2. Poate că tocmai asta a fost intenţia autoarei, habar nu am. Oricum, are o bilă albă că m-a făcut să o citesc şi, trecând peste toate celelalte aspecte mai puţin strălucite, e o carte lejeră de weekend, care să îţi pună un pic creierul în stand by

Găsiţi primul volum aici în engleză și aici în română. Sunt tare curioasă ce părere aveţi cei care aţi citit-o :)

'O zi' de David Nicholls

Am citit-o în vreo 3 zile, aproape pe nerăsuflate. Nu pot să descriu exact ce 'sentimente' am pentru cartea asta. Pe de o parte, mi s-a părut mult prea cheesy, prea de fete, cumva parcă autorul se străduia prea tare să scrie o poveste romantică, dramatică, cât mai touching. Pe de altă parte, mi-a plăcut la nebunie. L-am criticat pe Dexter şi am admirat-o pe Emma, am certat-o pe Emma şi l-am iertat pe Dexter, am trăit, cumva, tot ce trăiau şi ei. Mă simţeam ca în galeria unui meci important, urlând din toţi plămânii către jucătorii de pe teren. Cu greu am ieşit din poveste, vreo 2 nopţi la rând mă tot întrebam "de ce? de ce?" şi nu reuşeam să mă conving că nu are sens să îmi bat capul pentru ceva fictiv care nici măcar nu are legătură cu mine. Încă mă mai întreb câteodată.. 

Povestea îi urmăreşte pe Emma şi Dexter, doi foşti colegi de facultate care devin cei mai buni prieteni după ce petrec noaptea de absolvire împreună. 15 iulie 1988. Emma e fata cuminte, romantică şi visătoare şi îndrăgostită până peste urechi de Dexter. Dexter e băiatu' cool, plăcut de toată lumea şi cu multe prietene. Anii trec, iar fiecare capitol descrie cum arată viaţa lor în data de 15 iulie a fiecărui an. Dexter devine rapid celebru, Emma visează să ajungă scriitoare. Fie că îşi petrec vacanţa împreună, fie că fiecare e implicat într-o relaţie, fie că sunt certaţi şi nu îşi vorbesc, fiecare an îi găseşte gândindu-se unul la celălalt. Undeva, înăuntrul fiecăruia, există o dorinţă şi o speranţă puternice de a fi împreună ca un cuplu, aşa cum le-ar sta bine.

Ca o avertizare, vă mai spun doar că finalul e trist. 

Există şi o ecranizare a cărţii, cu Anne Hathaway şi Jim Sturgess, care mi-a plăcut mai mult decât cartea. Sau poate că mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că citisem cartea înainte şi ştiam mai bine cum stau lucrurile. Oricum, actorii principali mi s-au părut potriviţi ca o mănuşă personajelor, nu ştiu dacă puteau face o alegere mai bună. Vă recomand, aşadar, şi filmul. Cele mai frumoase şi mai touching scene, atât din film cât şi din carte, mi s-au părut cele ale primei lor zile împreună. 


9/10



'Trei pe două biciclete' de Jerome K. Jerome

Cei trei prieteni din volumul 'Trei într-o barcă' își continuă aventurile, dar de data aceasta în Germania, într-o călătorie pe biciclete (mai mult sau mai puțin..). 

De la planificarea călătoriei și relatarea pățaniilor până la descrierea locurilor vizitate și comentarea comportamentului și tabieturilor nemțești, umorul și ironia stau bine înfipte în fiecare frază. Mie mi-a plăcut tare mult, mult mai mult decât prima parte, și am găsit-o super amuzantă, așa că o recomand cu căldură. E o carte uşoară, simpatică, numai bună de vreme rea. 

Dar atenție! Așa cum spune chiar autorul: 'În această carte nu veţi găsi informaţii utile. Cel care îşi închipuie că va putea, cu ajutorul acestei cărţi, să facă turul Germaniei şi al Pădurii Negre se va rătăci probabil înainte de a ajunge la Nore.'

Acestea fiind zise.. spor la citit! Cartea o găsiţi aici.

10/10

'Un an în Provence' de Peter Mayle

Este una dintre cele mai amuzante cărți pe care le-am citit în ultima vreme! Serios, nici nu-mi amintesc când am râs pe bune ultima oară citind o carte. Ingredientele sunt simple: Provence, francezi, umor britanic, multă mâncare. 

După mai multe vacanțe petrecute în Franța, un cuplu de britanici decide să se mute în Provence. Aici se vor lovi de un stil de trai complet diferit de cel englez, cu care se vor obișnui încet-încet. Povestea urmărește adaptarea lor la cursul de viață provensal pe parcursul primului an de la mutare, lună de lună. 

Autorul tratează cu mult umor și ironie (umor britanic, să ne înțelegem) comportamentul francezilor și toate întâmplările prin care trec, de la curse cu capre până la alegerea tipului de pâine și importanța acordată mâncării (eu am salivat cam din 2 în 2 pagini la delicatesele descrise). Probabil multe dintre descrierile comportamentului francezilor sunt deja clișeice, însă mie mi-a plăcut sincer cartea asta așa că o recomand pasionaților de Franța și amuzament. 

Există 2 continuări ale poveștii de față: 'Din nou în Provence' și 'Provence pentru totdeauna' și promit să vă spun dacă sunt la fel de bune de îndată ce reușesc să pun mâna pe ele și să le devorez. :) 

Până atunci, începeți cu 'Un an în Provence'.

10/10

'Stăpânul Inelelor' de J.R.R. Tolkien

Oare mai are nevoie de vreo descriere? Cine nu a auzit de 'Stăpânul Inelelor', mâna sus! Luaţi şi citiţi, sau măcar uitaţi-vă la ecranizare - merită. :)

Pentru cei care aţi ridicat mâna mai devreme.. Frodo, un hobbit nevinovat, moşteneşte un inel aparent neinteresant care se dovedeşte a fi ăl mai puternic inel dintre toate, o armă pierdută de Sauron, lordul întunericului şi al răutăţii. Cu multă vreme în urmă, Sauron fusese învins şi înlăturat, însă acum şi-a recăpătat puterile şi îşi reconstruieşte uriaşa armată cu care îi va ataca pe toţi cei care nu i se vor supune. Mai are nevoie doar de inelul din mâinile lui Frodo.. 

Însoţit de 3 prieteni hobbiţi, un elf, un gnom, 2 oameni şi un vrăjitor (pe Gandalf sigur îl ştiţi din toate glumele de pe net), Frodo îşi părăseşte confortabila vizuină şi porneşte într-o cursă contra cronometru, urmărit de creaturi teribile, pentru a pătrunde tocmai în Mordor, ţinutul lui Sauron, şi a distruge maleficul inel în vulcanul în care fusese cândva făurit. 

Călătoria îi e îngreunată de inel, care încearcă să pună stăpânire nu doar pe el, ci şi pe cei din jurul lui, dezbinându-le frăţia. 

Deşi ecranizarea e una dintre cele mai bune pe care le-am văzut, cartea bate filmul la fundul gol! Am citit toate cele 3 volume înainte de a vedea filmele şi am ajuns la concluzia că se ajută unele pe altele: imaginile, caracterele şi efectele din film sunt grozave, dar povestea, aşa cum e scrisă şi detaliată în carte, e de 100 de ori mai bună. Eu le recomand pe amândouă.. dar poate ar fi mai bine ca întâi să citiţi cartea. :)

Găsiţi primul volum al trilogiei aicişa.

10/10.