De când am auzit de toată isteria creată în jurul cărţii ăsteia, am decis că nu e genul meu şi nu mă interesează. Pe lângă faptul că nu îmi place cum sună titlul în română. Aşa că am ajuns să citesc trilogia celor 'cincizeci de umbre' mai mult întâmplător: eram în pană de cărţi, iar o colegă avea toate cele 3 volume în format digital, în engleză. Totul s-a întâmplat super repede: miercuri seara mi le-a trimis, duminică după-masa citeam ultima frază a ultimului volum.
E o carte atât de uşor de citit încât dacă te încorzi un pic o termini în timp record. Am citit o grămadă de comentarii răutăcioase la adresa autoarei, cum că vocabularul utilizat nu e prea divers, cum că aşa şi pe dincolo. Din păcate, cam ăsta e adevărul, dar hai să trecem cu vederea. Aparent, E. L. James nici nu se aştepta la un asemenea succes şi, din câte am înţeles, e prima ei carte scrisă (pe telefon în drum spre lucru..).
Să avansăm totuşi la subiectul poveştii. Mi se pare interesant cum de a reuşit să facă atâta senzaţie pentru faptul că, chipurile, e cam pornache. Mă rog, e pornache, în ideea că de pe la jumătatea primului volum încolo sunt secvenţe cât se poate de explicite cam la fiecare 5-6 pagini. Însă se pot împărţi în vreo 2-3 tipuri mari care se repetă mai mult sau mai puţin, devenind atât de plictisitoare şi neinteresante, încât fie ajungi să le înveţi pe de rost, fie citeşti cartea în diagonală, cum am făcut eu, sărind peste paragrafele repetitive.
Ce m-a atras pe mine şi m-a făcut să stau cu ochii beliţi în monitor timp de 4 zile e povestea protagoniştilor, Christian Grey şi Anastasia Steele. Nu vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun: Ana e o tânără absolventă la ..litere, parcă, timidă, modestă, frumoasă dar neinteresantă, iar Christian e tipul mega frumos, mega bogat, mega dorit de toate femeile şi mega plin de luggage. Cei doi se cunosc pur întâmplător şi se lasă cu scântei de la prima vedere. Am fost curioasă cum evoluează relaţia celor 2 şi, deşi e clasicul happy end cu tot tacâmul, a reuşit să mă facă să duc cartea la bun sfârşit. Am prins drag (compasiune?) de Grey pe parcurs, iar Ana adesea mă făcea să vreau să închid laptopul în secunda 2. Poate că tocmai asta a fost intenţia autoarei, habar nu am. Oricum, are o bilă albă că m-a făcut să o citesc şi, trecând peste toate celelalte aspecte mai puţin strălucite, e o carte lejeră de weekend, care să îţi pună un pic creierul în stand by.
Găsiţi primul volum aici în engleză și aici în română. Sunt tare curioasă ce părere aveţi cei care aţi citit-o :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu