'Mă dau în vânt după cumpărături' de Sophie Kinsella

Vă spuneam aici că Sophie Kinsella e my guilty pleasure. E singura autoare ale cărei cărți am continuat să le citesc cu plăcere și amuzament după ce am depășit febra chick-lit-urilor. 

În așteptarea traducerii celui mai recent volum al său, 'Wedding Night', vreau să vă spun 2-3 vorbe despre seria 'Shopaholic', pentru doamnele și domnișoarele care nu au auzit de ea și cărora le plac cărțile de acest gen. 

Seria asta cuprinde 5 volume, 'Mă dau în vânt după cumpărături' fiind primul din serie. Cărțile pot fi citite independent una de cealaltă, dar povestea se leagă și sunt mai simpatice citite în ordine (1 - 'Mă dau în vânt după cumpărături', 2 - 'La cumpărături în rochie de mireasă', 3 - 'La cumpărături cu sora mea', 4 - 'La cumpărături cu bebe', 5 - 'La cumpărături cu Minnie').

Da, cred că 'simpatice' e cuvântul care definește cel mai bine cărțile astea. Lejere, amuzante, cu happy end, perfecte pentru o după-masă de weekend într-un hamac sau poate pe o plajă liniștită. 

Becky, eroina poveștii, este o victimă a societății de consum, o dependentă de cumpărături care s-ar îngropa în oricâte datorii ca să își cumpere eșarfa aia atââât de drăguță din vitrina unui magazin scump. O tînără simpatică, optimistă, romantică și naivă. Bineînțeles că se îndrăgostește de un tip, ca să vezi, super bogat, frumos și deștept, care, surpriză, îi va susține financiar 'micile' cheltuieli. Dar care și încearcă, fără succes, să o aducă pe drumul cel drept. 

Povestea se întinde, cum spuneam, de-a lungul a 5 volume și serios că merită citite dacă vă place genul chick-lit. Totuși, nu le luați prea în serios! O prietenă de-a mea s-a întristat citind primul volum, pentru simplul motiv că s-a regăsit în atitudinea avidă de cumpărături a eroinei. :)

'Anna Karenina' de Lev Tolstoi

De când tot așteptam să pun mâna pe cartea asta..! Într-un sfârșit, după ce am vizionat cea mai recentă ecranizare (cu Keira Knightley în rolul principal), am reușit să pun mâna pe ditamai romanul și să încep să îl devorez cu sufletul la gură. 

Ei bine, cu părere de rău trebuie să mărturisesc că.. m-a cam plictisit. Influențată de film, mă așteptam la o poveste tragică de dragoste în mijlocul societății ruse de secol XIX. Evident, filmul se rezumă la momentele cheie, așa că speram ca romanul să îmi ofere detaliile lipsă, micile amănunte care fac diferența. 

Problema cu cartea asta a fost că mai bine de jumătate din ea se învârte în jurul lui Levin, un personaj măcinat de probleme existențiale și religioase. În afara unei legături directe firave între Levin și Anna, poveștile lor n-au nici în clin, nici în mânecă una cu cealaltă. Poate doar perioada și locația. Și cel mai trist e că m-am plictisit crunt încercând să parcurg pagini întregi de filozofeală; singurul motor ce îmi punea cititul în mișcare era speranța că următorul capitol va reveni la Anna. 

Nu mă înțelegeți greșit! Cartea e excepțională, Tolstoi are un talent fantastic în a descrie trăirile personajelor, în a le da cu adevărat substanță, viață. Atâta tot că nu mă interesa pe mine de viața lui Levin. 

Foarte pe scurt, povestea Annei este, într-adevăr, una tragică. Căsătorită cu un om politic față de care nu nutrește sentimente de iubire pasională, viața sa curge lent, prea lent, până când îl cunoaște pe contele Vronski, căruia îi devine amantă. Lasă în urmă și soț și copil și încearcă să își clădească o nouă viață alături de Vronski. Însă societatea o judecă dur pentru fapta sa și din femeia admirată și plăcută de toată lumea, ajunge să fie evitată și exclusă din toate înaltele cercuri ale societății moscovite. Izolată de viața ei obișnuită, Anna își canalizează întreaga atenție asupra lui Vronski, însă acesta, deși o iubește sincer, nu vrea și nu se poate rupe de societate doar pentru a sta lângă ea zi și noapte. Paleta de trăiri pe care le încearcă Anna cuprinde sentimente de la iubire până la gelozie dusă la obsesie, singurătate și întrepătrunderea lor. 

[SPOILER!]Multe pagini după moartea Annei, romanul continua cu povestea lui Levin. Evenimentul tragic e atât de sumar și rapid tratat și cu atât de puține rânduri (și alea, ca din întâmplare parcă) în care e descrisă suferința lui Vronski, încât, inițial, mi-a lăsat un gust amar. Nu am mai avut niciun chef să citesc restul paginilor. Însă apoi am realizat că mesajul din spatele 'artificiului' e chiar simplu: viața merge înainte în ritmul ei, orice tragedie s-ar întâmpla pe un plan sau altul. 

Tragem linie, că deja am scris prea mult. Recomand cu căldură cartea, chiar și celor mai puțin răbdători ca mine: merită măcar pentru povestea Annei. O găsiți aici și poate vă faceți timp să vizionați și ecranizările :)

LE: Puteți viziona online ecranizarea din 1967 aicișa. :)