"Blândețea nopții" de F. Scott Fitzgerald


 Mi-a plăcut "Marele Gatsby", așa că am adăugat, din prea mult zel, încă vreo câteva cărți ale autorului pe lista de "must read". Mare greșeală. 


"Blândețea nopții" am citit-o în engleză (Tender is the night) și m-am chinuit o grămadă cu ea. Începuse promițător și chiar mă captivase, plus că vocabularul e extrem de bogat și mă bucuram că mai șterg puțin praful de pe cunoștințele mele de engleză. Dar apoi... nu știu. S-a transformat pe nesimțite într-o înșiruire extrem de plictisitoare de descrieri ale unor stări ale personajelor și evenimente care, cel puțin la prima vedere, păreau inutile. M-am plictisit atât de rău, încât singurul motiv pentru care mă mai chinuiam să citesc încă o pagină era faptul că nu aveam altă carte pe telefon să îmi omor timpul pierdut la facultă sau în tren. 

Povestea îi urmărește pe Dick și Nicole Diver, un cuplu tânăr, pe la începutul secolului XX (după primul război mondial). În urma unor traume din copilărie, Nicole a devenit schizofrenică. Dick e psihiatru și o persoană foarte îndrăgită de toți cei din jur. Cei doi țin mult timp legătura, ulterior se căsătoresc și duc o viață fericită, până când, în urma mai multor întâmplări, asistăm la vindecarea lui Nicole și decăderea lui Dick. 

Recomand cartea asta doar fanilor lui Fitzgerald, vă zic sincer și cu părere de rău că pe mine m-a plictisit teribil. O găsiți gratis aici ca și pdf (în engleză) sau aici de cumpărat în română.