Nu știu cum să încep. Pentru mine a fost genul de roman care îți intră greu pe sub piele, dar după ce începi să îl digeri și, în final, întorci ultima pagină, îți lasă un gol în suflet și îți dorești să nu se fi terminat. Sau nu în felul în care o face.
E un amalgam de epitete și metafore și adesea am fost nevoită să recitesc pasaje în șir ca să reușesc să înțeleg dincolo de cuvintele frumos înșirate. Fiecare cuvânt ascunde ceva, prevestește ceva. Multe detalii, detalii despre lucruri extrem de banale la prima vedere, dar care au o deosebită importanță. Detalii despre Lucrurile Mărunte.
Arundhati Roy spune o poveste sfâșietoare despre iubire, moarte, politică și diferențele dureroase dintre clasele sociale. O poveste în care fiecare personaj se luptă pentru păstrarea echilibrului lumii proprii. Pare că prea puțini văd și înțeleg dincolo de tradiția adânc înrădăcinată în sufletul lor. Prea puțini pot trece peste vechile prejudecăți. Prea puțini înțeleg că destinele lor sunt interconectate. Iar unii strivesc fără milă totul în jurul lor doar pentru a-și menține în viață măcar aparența echilibrului.
E un roman de atmosferă despre India anilor '60-'70. Povestea nu e liniară; prezentul devine trecut, trecutul prezent, viitorul amintire. La început mi-a fost greu să urmăresc firul epic și să înțeleg personajele, dar tocmai talentul autoarei de a îmbina planurile temporale face finalul atât de sfâșietor.
"La urma urmei, este atât de ușor să destrami o poveste."
"-Naaley.
Mâine."
Neapărat trebuie să vă faceți timp și răbdare să citiți și să recitiți cartea asta. O găsiți de cumpărat aici.
Țin să îi mulțumesc încă o dată lui Scorillo pentru că a avut bunăvoința și încrederea de a mi-o împrumuta :) Aici puteți citi și opinia lui despre ea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu