Din măruntele tangențe cu detaliile culturii japoneze, am prins drag de subiect și am tot căutat să aflu cât mai multe informații, de preferat reale, concrete, nu doar povești plasate în Japonia nu știu cărui secol. Așadar, nu am stat pe gânduri când am găsit cartea asta.
Trebuie să recunosc că am citit-o foarte greu și abia am terminat-o. Mi s-a părut foarte cuprinzătoare, poate chiar prea cuprinzătoare, trecând în revistă zeci de edificii, adesea sub forma unor enumerări ușor plictisitoare. Absența imaginilor și a schițelor în relație directă cu textul nu a ajutat deloc la clarificarea informației (există o serie de imagini la finalul cărții, dar cred că erau mult mai folositoare plasate în cadrul textului, la locul potrivit).
Mi-au plăcut explicațiile referitoare la credințele lor, la motivele pentru care făceau o construcție/amenajare într-un fel sau altul, mi-au plăcut detaliile legate de felul în care tratau lemnul, de tradițiile de construcție (la unele temple erau folosite anumite specii de lemn, cărate în mod festiv de la sursă la destinație kilometri în șir), influențele venite dinspre alte popoare. Toate astea le-am regăsit mai mult în primele capitole, cele despre locuința tradițională și despre amenajările de grădini, și mi-ar fi plăcut să le regăsesc mai des.
De asemenea, cartea cuprinde o multitudine de termeni japonezi, un aspect interesant care ulterior a început totuși să mă plictisească, devenind o înșiruire anostă de termeni pe care nu îi înțelegeam și pe care nu aveam cum să îi memorez la simpla parcurgere a textului.
Per total, recomand cartea celor pasionați de arhitectura veche japoneză, dar care sunt totuși mai specializați pe subiect. Cunoștințele mele erau prea sumare când m-am apucat de cartea asta; cred că de asta m-a atras doar cam jumătate din pagini.
Poate o voi reciti totuși peste câțiva ani :) Până atunci, cei interesați o găsiți aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu