'Christine' de Stephen King

Nu ma impac deloc cu povestile horror, fie carti, fie filme, fie spuse in jurul focului. Nu-mi plac si pace. Pentru simplul fapt ca imi place sa traiesc odata cu personajele si sa ma transpun in mijlocul actiunii. Iar cand imaginile cu copii draguti care se transforma in diavoli, cu zombie urmarindu-te noaptea pe strada si cu criminali psihopati care casapesc totul in cale, cand aceste imagini se perinda prin mintea si prin fata ochilor mei.. ei bine, nu pot sa spun decat ca e un chin sa adorm noaptea cand sunt singura. Umbra unor picioare oprindu-se in fata usii, usa scartaind, umbra unui topor in camera...

Ok, sa trecem la oile noastre! M-am tot ferit de Stephen King, dar am auzit atatea laude la adresa lui incat am cedat si i-am dat o sansa. Am mers pe principiul 'Judge a book by its cover.. and title'. 'Christine', m-am gandit eu, suna soft. La urma urmei e vorba despre o masina, ce poate fi atat de horror?

M-am inselat amarnic. Ce-o fi si cu Christinele astea, nu stiu.. (avea si Eliade una.. poate va povestesc altadata).

Arnie (Arnold) Cunningham, este un adolescent de 17 ani exclus din grupurile tinerilor populari si adesea tinta glumelor si insultelor 'smecherasilor'. Singurul sau prieten este Dennis Guilder, care il salveaza adesea pe Arnie de la rautatile celorlalti. Insa prietenia lor incepe sa se destrame cand Arnie vede pe aleea unei case un Plymouth Fury '58 in stare deplorabila, de vanzare. Christine. Da, Christine e, de fapt, numele masinii. Dragoste la prima vedere, tot tacamul, o cumpara pe un pret de nimic de la batranul Roland LeBay, proprietarul. 

Nimeni nu e de acord cu masina, nici macar parintii, asa ca Arnie e nevoit sa o tina in garajul unui traficant. Incepe sa petreaca mult prea mult timp reparand masina, se rupe de familie, de Dennis. LeBay moare subit la scurt timp dupa vinderea masinii. Tinerii care isi bateau joc de Arnie mor pe rand in accidente de masina, iar criminalul nu lasa nicio urma.  Leigh, prima prietena a lui Arnie aproape moare sufocata in masina. Lista devine tot mai lunga, iar apropiatii incep sa miroasa ceva putred (hihihi, sper sa va prindeti daca cititi).

Evident, masina are un fel de 'mind of its own(er)'. Leigh si Dennis vor incerca sa o distruga dar.. oare vor reusi? :)

Desi multe intamplari mi s-au parut previzibile, romanului nu-i lipseste suspansul. Ce sa mai zic de scenele horror, care sunt cu duiumul. Cu putina imaginatie, te sperii singur :) Pentru fanii genului cred ca e o carte misto, pentru mine a fost doar o experienta interesanta. Oricum, se poate si mai rau (am terminat 'Orasul bantuit' doar din curiozitate, nu din curaj sau pasiune pentru genul literar). Asta e, sunt o fricoasa. ;)

2 comentarii:

  1. Aș vrea să fac o observație în primul rând, și fiind doar o observație nu trebuie nici să te superi, nici să o pui în aplicare. Eticheta „SF” nu se potrivește niciuneia din cele două romane: Piramida e thriller, iar Christine e horror.

    Stephen King e maestru în horror așa că nu ar trebui subestimate nici una din cărțile lui. Nu am citit Christine, dar bănuiesc că finalul nu e deloc happy. În schimb am citit „Mobilul” și chiar și acum după atâția ani de la lectură uneori mă gândesc de două ori înainte de a răspunde la telefon...

    Lecturi plăcute!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e nicio suparare, multumesc de atentionare! :)

    Eu mi-am facut portia de Stephen King. Christine nu a fost chiar asa horror, dar din ce am auzit despre restul.. chiar vreau sa dorm bine noaptea :)

    RăspundețiȘtergere