Daca tot scriu despre carti citite acum doua veri, trebuie sa scriu si despre 'Panza de paianjen' a Cellei Serghi.
Romanul de fata spune povestea tinerei Diana Slavu. Poveste de viata si de dragoste, desfasurata aproape integral intr-un decor.. maritim (pe malul Marii Negre: Mangalia, Constanta, Balcic si cu mici 'opriri' in Bucurestiul interbelic).
Tanara si frumoasa, Diana duce o existenta plina de neajunsuri materiale si eforturi ale familiei de a rezolva dificultatile financiare. Povestea ii urmareste copilaria, adolescenta si tineretea, evolutia influentata de problemele cu care se confrunta zi de zi.
Fire visatoare, Diana se indragosteste de Petre Barbu, pe care il va purta mereu in suflet si in memorie, insa totul ramane la stadiul de simpla amagire. Intre timp, ea se casatoreste cu Michi si se indragosteste de Alex, pentru ca in final sa fuga la Paris, departe de amandoi.
'Panza de paianjen' e un roman de dragoste dar, mai mult de atat, e povestea unei tinere, a transformarii sale, a vesnicului zbucium interior care nu o paraseste nicio clipa. Presarat cu foarte multe descrieri de atmosfera, romanul m-a cucerit prin zugravirea oraselului Balcic (tocmai pe mine, care ma plictisesc de moarte la descrieri interminabile), pe care mi l-am conturat clar in minte ca fiind un loc ideal pentru a duce o viata simpla pe malul marii. Ma tem sa il vizitez, pentru a nu-mi spulbera visele.
Ca sa n-o mai lungesc cu vorba, e un roman frumos scris, care te face sa visezi. Il gasiti aici.
9.5/10
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu