'Indragostita de un masai' de Corinne Hofmann

Cand am auzit pentru prima oara de cartea asta, acum cativa ani, am trantit-o direct in categoria 'eu-nu-citesc-siroposenii-de-astea', pana de curand, cand am aflat ca povestea e, de fapt, .. reala. Si cum imi plac cartile bazate pe evenimente reale, am decis sa-i dau o sansa.

Evenimentele incep in anul 1986, iar cartea contine, practic, memoriile autoarei despre experienta traita in Africa timp de.. ~4ani.

Din cate am inteles, cartea de fata este prima carte scrisa vreodata de Corinne Hofmann, iar acest lucru se cam vede. Nu sunt critic literar sa judec obiectiv talentele scriitoricesti ale autoarei, insa, cumva, se simte lipsa de experienta. Frazele sunt in mare parte simple, fara inflorituri, direct la subiect. Ceea ce nu e, neaparat, rau. E doar, cumva, diferit. Mi-a placut, in schimb, ca te captiveaza. Poate si din cauza ca aveam mereu in minte faptul ca povestea e adevarata. 

Nu stiu cat de mult a inflorit autoarea intamplarile, dar e o carte frumoasa. O carte despre o experienta de viata inedita. Nu oricine isi vinde tot si isi paraseste viata pentru a trai in Africa alaturi de un masai. Mai ales cand vorbim despre o elvetianca ce o ducea foarte bine si un masai al carui trai se invarte in jurul tribului si a supravietuirii de la o zi la alta.

Am judecat-o mult pe femeia asta, atat de-a lungul cartii, cat si dupa. Ce om intreg la cap face ce a facut ea?  Schimba cateva vorbe si priviri cu masaiul asta (pe cand ea era in excursie cu prietenul sau in Africa) si deja, gata, paraseste si prieten si familie si avere, tot, tot, tot, ca sa traisca intr-o coliba, sa se imbolnaveasca de malarie si hepatita si sa indure lipsa de apa si de mancare, mizeria. Nu doar atat, dar si diferentele enorme intre ea si masaiul respectiv, de care se va desparti in final, din cauza crizelor lui de gelozie (la care ea nu mi s-a parut ca ar fi raspuns in mod matur). A, da, ii face si o fetita, pe care o duce cu ea in Elvetia.

Insa, pe de alta parte.. ce om are curajul sa faca ce a facut ea? Din punctul asta de vedere.. jos palaria. 

Eu am vizionat si ecranizarea, care e, poate, mai usor de digerat decat cartea, fiind un fel de rezumat (unele secvente din carte sunt comprimate intr-una singura in film).