'Indragostita de un masai' de Corinne Hofmann

Cand am auzit pentru prima oara de cartea asta, acum cativa ani, am trantit-o direct in categoria 'eu-nu-citesc-siroposenii-de-astea', pana de curand, cand am aflat ca povestea e, de fapt, .. reala. Si cum imi plac cartile bazate pe evenimente reale, am decis sa-i dau o sansa.

Evenimentele incep in anul 1986, iar cartea contine, practic, memoriile autoarei despre experienta traita in Africa timp de.. ~4ani.

Din cate am inteles, cartea de fata este prima carte scrisa vreodata de Corinne Hofmann, iar acest lucru se cam vede. Nu sunt critic literar sa judec obiectiv talentele scriitoricesti ale autoarei, insa, cumva, se simte lipsa de experienta. Frazele sunt in mare parte simple, fara inflorituri, direct la subiect. Ceea ce nu e, neaparat, rau. E doar, cumva, diferit. Mi-a placut, in schimb, ca te captiveaza. Poate si din cauza ca aveam mereu in minte faptul ca povestea e adevarata. 

Nu stiu cat de mult a inflorit autoarea intamplarile, dar e o carte frumoasa. O carte despre o experienta de viata inedita. Nu oricine isi vinde tot si isi paraseste viata pentru a trai in Africa alaturi de un masai. Mai ales cand vorbim despre o elvetianca ce o ducea foarte bine si un masai al carui trai se invarte in jurul tribului si a supravietuirii de la o zi la alta.

Am judecat-o mult pe femeia asta, atat de-a lungul cartii, cat si dupa. Ce om intreg la cap face ce a facut ea?  Schimba cateva vorbe si priviri cu masaiul asta (pe cand ea era in excursie cu prietenul sau in Africa) si deja, gata, paraseste si prieten si familie si avere, tot, tot, tot, ca sa traisca intr-o coliba, sa se imbolnaveasca de malarie si hepatita si sa indure lipsa de apa si de mancare, mizeria. Nu doar atat, dar si diferentele enorme intre ea si masaiul respectiv, de care se va desparti in final, din cauza crizelor lui de gelozie (la care ea nu mi s-a parut ca ar fi raspuns in mod matur). A, da, ii face si o fetita, pe care o duce cu ea in Elvetia.

Insa, pe de alta parte.. ce om are curajul sa faca ce a facut ea? Din punctul asta de vedere.. jos palaria. 

Eu am vizionat si ecranizarea, care e, poate, mai usor de digerat decat cartea, fiind un fel de rezumat (unele secvente din carte sunt comprimate intr-una singura in film). 

'Masako, printesa samurailor' de Jocelyne Godard

Pornind de la personaje si evenimente reale, autoarea Jocelyne Godard prezinta viata lui Masako, sotia primului shogun al Japoniei.

Ambitioasa si manata de iubirea pentru Yoritomo Minamoto, exilat pe insula Izu, la 16 ani Masako refuza casatoria impusa de tatal sau si fuge de acasa pentru a-si elibera alesul si a se casatori cu el. Odata fapta consumata, telul lor principal devine razbunarea, inlaturarea clanului Taira de la putere si instituirea shogunatului, cu Yoritomo in frunte. 

Femeie puternica, Masako nu se lasa infranta de tradarile intre membrii familiei Minamoto, de concubinele numeroase ale sotului sau sau de intrigile tesute de rauvoitori. Ba mai mult, isi petrece mare parte din timp in randul samurailor, incurajandu-i si antrenandu-se alaturi de ei, devenind mai indragita in randul acestora chiar si decat sotul sau. 

Per total, povestea e interesanta si destul de captivanta, insa m-au dezamagit unele aspecte: ..egalitatea cu care trateaza intamplari de importante diferite, descrieri ..ieftine ale unor scene amoroase, rapiditatea cu care trece peste ultimele pagini, desi in rest dedica randuri inutile unor evenimente neesentiale. In plus, parca nu reuseste sa ma transpuna in trairile personajului. 

Masako seamana leit cu Scarlett O'Hara a lui Margaret Mitchell, fire la fel de puternica si manata numai de ambitiile sale personale, trecand peste orice obstacol (inclusiv moartea copiilor) cu sange rece pentru a-si atinge scopurile. Yoritomo, in schimb, mi s-a parut putin.. pampalau. Supus deciziilor sotiei sale (desi nu rateaza prima ocazie sa viziteze curtezane) si intrecut in lupta si strategii de razboi de fratele sau, Yoritomo nu pare sa exceleze cu nimic. Ironic, avand in vedere ca Masako isi dedica intreaga viata incercand sa ii asigure tronul de shogun lui si copiilor lor si privindu-l mereu ca pe un zeu, desi e constienta ca ii este mult superioara in toate privintele. Exemplul perfect de 'in spatele oricarui barbat de succes, se afla o femeie'. Atat doar ca Masako nu se sfieste sa iasa din umbra. 

Finalul e trist, insa autoarea trece atat de repede peste el, incat nici nu apuci sa iti para rau. Dupa apogeul puterii, urmeaza, evident, declinul. Dar va las pe voi sa aflati cum se sfarseste povestea clanului Minamoto.  

6.5/10

'Marile Sperante' de Charles Dickens

Trebuie sa recunosc, m-am chinuit 2 ani de zile sa termin cartea asta. O incepeam, o lasam deoparte si apoi incercam iar sa ii dau de capat. Dostoievski in engleza a fost 'bucata de tort' pe langa Dickens. 

Povestea in sine e interesanta, iar dupa un curs destul de lent si, pe alocuri, anevoios de citit, actiunea se precipita spre ultimele pagini. 

Micul Pip, un orfan sarac ce locuieste cu sora sa si sotul acesteia, ajuta un evadat (Abel Magwitch), aducandu-i putina mancare. Mai apoi, este luat 'in primire' de domnisoara Havisham, o femeie extrem de bogata si extrem de ranita in dragoste. Aici o cunoaste pe Estella, fiica adoptiva a domnisoarei Havisham, si se indragosteste de ea. Insa Havisham are alte planuri pentru tanara fata: doreste ca prin ea sa se razbune asupra barbatilor, educand-o ca atare. 

Prin vizitele la domnisoara Havisham, Pip cunoaste lumea bogata a societatii engleze si i se face rusine de conditia sa, neconsiderandu-se demn de Estella. In sufletul sau incepe sa ia nastere visul de a deveni gentleman. 

Nu peste multa vreme, este informat ca urmeaza sa mosteneasca o avere consistenta, insa binefecatorul sau ramane necunoscut. Pip se muta la Londra, urmand sa primeasca o educatie adecvata unui viitor gentleman. Aici se imprieteneste cu Herbert si impreuna incearca sa desluseasca itele vietii si societatii londoneze. In sufletul sau, Estella ramane mereu prezenta, chiar daca nu sunt destinati a fi impreuna. Cartea urmareste indeaproape transformarile lui Pip, evolutia sa in functie de schimbarile ce apar in cursul vietii sale. 

SPOILER! In final, binefacatorul isi face aparitia, fiind nimeni altul decat Abel Magwitch, iar viata lui Pip ia o intorsatura neasteptata. 

Pentru cei rabdatori, recomand cartea cu caldura. Pentru mine insa, cred ca ar fi fost mai potrivita o ecranizare. Sau varianta tradusa in romana. :) O gasiti aici (in romana). 

7/10

'The Element' de Ken Robinson

Pe Sir Ken Robinson l-am descoperit acum vreun an intr-o filmulet de pe TED Talks. Mi-a placut umorul lui si, mai ales, modul lui de a privi sistemul actual de invatamant si relatia cu creativitatea. 

Un an mai tarziu, urmarind un nou filmulet cu el, am dat peste ultima sa carte aparuta: 'The Element. How Finding Your Passion Changes Everything', scrisa in colaborare cu Lou Aronica. Fiind in cautare de raspunsuri existentiale, titlul m-a cucerit (autorul o facuse deja de la primul speech) si am cumparat-o aproape imediat.

Sir Ken Robinson aduce in discutie probleme de actualitate legate de sistemul de invatamant defectuos, care nu pune accent pe dezvoltarea personala a fiecarui individ, ci mai degraba pe o dezvoltare uniforma a tuturor tinerilor, in cadrul unor parametrii stabiliti, cu ierarhizarea  nepotrivita a materiilor.

De asemenea, evidentiaza importanta gasirii 'elementului', acel ceva care te face sa fii tu insuti, combinatia perfecta intre talent si pasiune. La care te gandesti mereu si pentru care munca nu e o corvoada, ci o placere. Autorul crede cu tarie ca fiecare dintre noi poate excela in ceva anume, insa multi nu au reusit inca sa isi gaseasca pasiunea si sa isi descopere talentul.

Cartea se bazeaza in mare parte pe exemple concrete de persoane /personalitati care au reusit, mai devreme sau mai tarziu, intr-un mod sau altul, sa isi gaseasca 'elementul'.

Eu am gasit-o foarte inspiring si amuzanta (am mai spus eu ca imi place umorul britanic). Nu va asteptati sa gasiti o lista concreta cu pasii pe care trebuie sa ii urmati pentru a va gasi 'elementul', pentru ca nu exista o astfel de reteta. Cartea de fata va da de gandit. Ideea e sa reflectati in liniste si sa trageti concluziile potrivite pentru voi.  

Pe mine m-a pus sincer pe ganduri :) O gasiti aici in engleza.

10/10! 

'The sequence goes something like this: I get it; I love it; I want it; Where is it?'

'Crima si Pedeapsa' de Fiodor Dostoievski

Desi obisnuiam sa ma feresc de Dostoievski tocmai pentru ca auzisem numai despre cat de dificile sunt romanele lui, cand am gasit 'Crima si Pedeapsa' la o reducere imbatabila, i-am dat o sansa. Si nu oricum, ci in engleza. 

Cand citesc intr-o alta limba decat romana mi-e greu sa savurez stilul de a scrie al autorului. Inteleg ideea principala, contextul, actiunea, personajele si mare parte din detalii, insa pierd farmecul personal al cartii. 

Despre 'Crima si Pedeapsa' pot sa va spun ca mi-a placut foarte mult si nu tin minte sa mi se fi parut atat de greoaie precum se spunea. Pe scurt, actiunea se concentreaza pe tanarul student Raskolnikov, care pune la cale uciderea unei batrane pentru a face rost de bani. Desi inainte de a infaptui actul Raskolnikov incearca sa se convinga ca scopul sau e perfect justificat si scuzabil, odata cu uciderea batranei acesta se imbolnaveste, devine macinat de ganduri, de remuscari, de propria constiinta, de teama de a fi prins dusa pana la obsesie si delir, doreste sa se confeseze si sa fie iertat. In persoana Soniei va gasi dragostea si iertarea cautata. 

E un roman psihologic, autorul urmareste atent evolutia lui Raskolnikov si suferinta prin care trece acesta. Descrierile sunt geniale, pe mine au reusit sa ma faca sa empatizez cu personajul. Sincera sa fiu, sunt chiar nerabdatoare sa pun mana si pe alte volume de-ale lui Dostoievski. Poate chiar sa recitesc 'Crima si Pedeapsa', de data asta in romana. 

10/10. O recomand cu caldura. O gasiti aici (in romana). 

P.S. Poate ma lamureste cineva de ce ii scriu englezii numele cu 'y' ('Fyodor Dostoyevsky')?