'Arhitectură japoneză veche' de Octavian Simu

Din măruntele tangențe cu detaliile culturii japoneze, am prins drag de subiect și am tot căutat să aflu cât mai multe informații, de preferat reale, concrete, nu doar povești plasate în Japonia nu știu cărui secol. Așadar, nu am stat pe gânduri când am găsit cartea asta. 

Trebuie să recunosc că am citit-o foarte greu și abia am terminat-o. Mi s-a părut foarte cuprinzătoare, poate chiar prea cuprinzătoare, trecând în revistă zeci de edificii, adesea sub forma unor enumerări ușor plictisitoare. Absența imaginilor și a schițelor în relație directă cu textul nu a ajutat deloc la clarificarea informației (există o serie de imagini la finalul cărții, dar cred că erau mult mai folositoare plasate în cadrul textului, la locul potrivit). 

Mi-au plăcut explicațiile referitoare la credințele lor, la motivele pentru care făceau o construcție/amenajare într-un fel sau altul, mi-au plăcut detaliile legate de felul în care tratau lemnul, de tradițiile de construcție (la unele temple erau folosite anumite specii de lemn, cărate în mod festiv de la sursă la destinație kilometri în șir), influențele venite dinspre alte popoare. Toate astea le-am regăsit mai mult în primele capitole, cele despre locuința tradițională și despre amenajările de grădini, și mi-ar fi plăcut să le regăsesc mai des.

De asemenea, cartea cuprinde o multitudine de termeni japonezi, un aspect interesant care ulterior a început totuși să mă plictisească, devenind o înșiruire anostă de termeni pe care nu îi înțelegeam și  pe care nu aveam cum să îi memorez la simpla parcurgere a textului. 

Per total, recomand cartea celor pasionați de arhitectura veche japoneză, dar care sunt totuși mai specializați pe subiect. Cunoștințele mele erau prea sumare când m-am apucat de cartea asta; cred că de asta m-a atras doar cam jumătate din pagini. 

Poate o voi reciti totuși peste câțiva ani :) Până atunci, cei interesați o găsiți aici. 

'Aventurile lui Sherlock Holmes' de Sir Arthur Conan Doyle

Cred că ați auzit cu toții până acum de celebrul detectiv Sherlock Holmes. Ei bine, deși auzisem de multă vreme de el și văzusem și cele 2 ecranizări cu Robert Downey Jr. și Jude Law în rolurile principale (Sherlock, respectiv Watson), abia recent am apucat să citesc cartea. 

Fiecare capitol urmărește aventurile lui Sherlock Holmes și ale prietenului său, doctorul Watson, în rezolvarea unor cazuri care mai de care mai variate, de la crime până la logodnici dispăruți în dimineața nunții. Capitolele sunt destul de scurte, iar misterul e elucidat - aproape - de fiecare dată. Evident, tehnicile lui Holmes sunt și ele explicate. Majoritatea întâmplărilor sunt povestite din perspectiva lui Watson, cu mici excepții în care Sherlock îi povestește lui Watson cazul din amintirile proprii. 

Pentru cei care totuși nu știți care-i treaba cu Sherlock Holmes: tipul e extrem de inteligent, bun cititor al oamenilor și cu o atenție extraordinară pentru detalii. Plin de energie și poftă pentru rezolvat puzzle-uri misterioase, Sherlock își pune talentul în slujba dreptății, dezlegând cele mai încurcate ițe, în cele mai ingenioase moduri. 

Explicațiile venite odată cu dezlegarea misterului sunt adesea atât de banale, încât ai impresia că poliția engleză din secolul XIX era plină de pămpălăi. 

E o carte captivantă care merită citită și mi-ar plăcea să cred că, poate, personajul e inspirat din realitate. 

Eu am citit 'Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes.' (e cea din poză, din colecția de la Adevărul), dar nu am mai găsit-o pe site decât pe cea în 4 volume. Aici găsiți primul volum. Spor la citit!

Fifty Shades

De când am auzit de toată isteria creată în jurul cărţii ăsteia, am decis că nu e genul meu şi nu mă interesează.  Pe lângă faptul că nu îmi place cum sună titlul în română. Aşa că am ajuns să citesc trilogia celor 'cincizeci de umbre' mai mult întâmplător: eram în pană de cărţi, iar o colegă avea toate cele 3 volume în format digital, în engleză. Totul s-a întâmplat super repede: miercuri seara mi le-a trimis, duminică după-masa citeam ultima frază a ultimului volum. 

E o carte atât de uşor de citit încât dacă te încorzi un pic o termini în timp record. Am citit o grămadă de comentarii răutăcioase la adresa autoarei, cum că vocabularul utilizat nu e prea divers, cum că aşa şi pe dincolo. Din păcate, cam ăsta e adevărul, dar hai să trecem cu vederea. Aparent, E. L. James nici nu se aştepta la un asemenea succes şi, din câte am înţeles, e prima ei carte scrisă (pe telefon în drum spre lucru..). 

Să avansăm totuşi la subiectul poveştii. Mi se pare interesant cum de a reuşit să facă atâta senzaţie pentru faptul că, chipurile, e cam pornache. Mă rog, e pornache, în ideea că de pe la jumătatea primului volum încolo sunt secvenţe cât se poate de explicite cam la fiecare 5-6 pagini. Însă se pot împărţi în vreo 2-3 tipuri mari care se repetă mai mult sau mai puţin, devenind atât de plictisitoare şi neinteresante, încât fie ajungi să le înveţi pe de rost, fie citeşti cartea în diagonală, cum am făcut eu, sărind peste paragrafele repetitive. 

Ce m-a atras pe mine şi m-a făcut să stau cu ochii beliţi în monitor timp de 4 zile e povestea protagoniştilor, Christian Grey şi Anastasia Steele. Nu vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun: Ana e o tânără absolventă la ..litere, parcă, timidă, modestă, frumoasă dar neinteresantă, iar Christian e tipul mega frumos, mega bogat, mega dorit de toate femeile şi mega plin de luggage. Cei doi se cunosc pur întâmplător şi se lasă cu scântei de la prima vedere. Am fost curioasă cum evoluează relaţia celor 2 şi, deşi e clasicul happy end cu tot tacâmul, a reuşit să mă facă să duc cartea la bun sfârşit. Am prins drag (compasiune?) de Grey pe parcurs, iar Ana adesea mă făcea să vreau să închid laptopul în secunda 2. Poate că tocmai asta a fost intenţia autoarei, habar nu am. Oricum, are o bilă albă că m-a făcut să o citesc şi, trecând peste toate celelalte aspecte mai puţin strălucite, e o carte lejeră de weekend, care să îţi pună un pic creierul în stand by. 

Găsiţi primul volum aici în engleză și aici în română. Sunt tare curioasă ce părere aveţi cei care aţi citit-o :)

'O zi' de David Nicholls

Am citit-o în vreo 3 zile, aproape pe nerăsuflate. Nu pot să descriu exact ce 'sentimente' am pentru cartea asta. Pe de o parte, mi s-a părut mult prea cheesy, prea de fete, cumva parcă autorul se străduia prea tare să scrie o poveste romantică, dramatică, cât mai touching. Pe de altă parte, mi-a plăcut la nebunie. L-am criticat pe Dexter şi am admirat-o pe Emma, am certat-o pe Emma şi l-am iertat pe Dexter, am trăit, cumva, tot ce trăiau şi ei. Mă simţeam ca în galeria unui meci important, urlând din toţi plămânii către jucătorii de pe teren. Cu greu am ieşit din poveste, vreo 2 nopţi la rând mă tot întrebam "de ce? de ce?" şi nu reuşeam să mă conving că nu are sens să îmi bat capul pentru ceva fictiv care nici măcar nu are legătură cu mine. Încă mă mai întreb câteodată.. 

Povestea îi urmăreşte pe Emma şi Dexter, doi foşti colegi de facultate care devin cei mai buni prieteni după ce petrec noaptea de absolvire împreună. 15 iulie 1988. Emma e fata cuminte, romantică şi visătoare şi îndrăgostită până peste urechi de Dexter. Dexter e băiatu' cool, plăcut de toată lumea şi cu multe prietene. Anii trec, iar fiecare capitol descrie cum arată viaţa lor în data de 15 iulie a fiecărui an. Dexter devine rapid celebru, Emma visează să ajungă scriitoare. Fie că îşi petrec vacanţa împreună, fie că fiecare e implicat într-o relaţie, fie că sunt certaţi şi nu îşi vorbesc, fiecare an îi găseşte gândindu-se unul la celălalt. Undeva, înăuntrul fiecăruia, există o dorinţă şi o speranţă puternice de a fi împreună ca un cuplu, aşa cum le-ar sta bine.

Ca o avertizare, vă mai spun doar că finalul e trist. 

Există şi o ecranizare a cărţii, cu Anne Hathaway şi Jim Sturgess, care mi-a plăcut mai mult decât cartea. Sau poate că mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că citisem cartea înainte şi ştiam mai bine cum stau lucrurile. Oricum, actorii principali mi s-au părut potriviţi ca o mănuşă personajelor, nu ştiu dacă puteau face o alegere mai bună. Vă recomand, aşadar, şi filmul. Cele mai frumoase şi mai touching scene, atât din film cât şi din carte, mi s-au părut cele ale primei lor zile împreună. 

O găsiţi aici.

9/10

'Trei pe două biciclete' de Jerome K. Jerome

Cei trei prieteni din volumul 'Trei într-o barcă' își continuă aventurile, dar de data aceasta în Germania, într-o călătorie pe biciclete (mai mult sau mai puțin..). 

De la planificarea călătoriei și relatarea pățaniilor până la descrierea locurilor vizitate și comentarea comportamentului și tabieturilor nemțești, umorul și ironia stau bine înfipte în fiecare frază. Mie mi-a plăcut tare mult, mult mai mult decât prima parte, și am găsit-o super amuzantă, așa că o recomand cu căldură. E o carte uşoară, simpatică, numai bună de vreme rea. 

Dar atenție! Așa cum spune chiar autorul: 'În această carte nu veţi găsi informaţii utile. Cel care îşi închipuie că va putea, cu ajutorul acestei cărţi, să facă turul Germaniei şi al Pădurii Negre se va rătăci probabil înainte de a ajunge la Nore.'

Acestea fiind zise.. spor la citit! Cartea o găsiţi aici.

10/10