Fifty Shades

De când am auzit de toată isteria creată în jurul cărţii ăsteia, am decis că nu e genul meu şi nu mă interesează.  Pe lângă faptul că nu îmi place cum sună titlul în română. Aşa că am ajuns să citesc trilogia celor 'cincizeci de umbre' mai mult întâmplător: eram în pană de cărţi, iar o colegă avea toate cele 3 volume în format digital, în engleză. Totul s-a întâmplat super repede: miercuri seara mi le-a trimis, duminică după-masa citeam ultima frază a ultimului volum. 

E o carte atât de uşor de citit încât dacă te încorzi un pic o termini în timp record. Am citit o grămadă de comentarii răutăcioase la adresa autoarei, cum că vocabularul utilizat nu e prea divers, cum că aşa şi pe dincolo. Din păcate, cam ăsta e adevărul, dar hai să trecem cu vederea. Aparent, E. L. James nici nu se aştepta la un asemenea succes şi, din câte am înţeles, e prima ei carte scrisă (pe telefon în drum spre lucru..). 

Să avansăm totuşi la subiectul poveştii. Mi se pare interesant cum de a reuşit să facă atâta senzaţie pentru faptul că, chipurile, e cam pornache. Mă rog, e pornache, în ideea că de pe la jumătatea primului volum încolo sunt secvenţe cât se poate de explicite cam la fiecare 5-6 pagini. Însă se pot împărţi în vreo 2-3 tipuri mari care se repetă mai mult sau mai puţin, devenind atât de plictisitoare şi neinteresante, încât fie ajungi să le înveţi pe de rost, fie citeşti cartea în diagonală, cum am făcut eu, sărind peste paragrafele repetitive. 

Ce m-a atras pe mine şi m-a făcut să stau cu ochii beliţi în monitor timp de 4 zile e povestea protagoniştilor, Christian Grey şi Anastasia Steele. Nu vă aşteptaţi la ceva ieşit din comun: Ana e o tânără absolventă la ..litere, parcă, timidă, modestă, frumoasă dar neinteresantă, iar Christian e tipul mega frumos, mega bogat, mega dorit de toate femeile şi mega plin de luggage. Cei doi se cunosc pur întâmplător şi se lasă cu scântei de la prima vedere. Am fost curioasă cum evoluează relaţia celor 2 şi, deşi e clasicul happy end cu tot tacâmul, a reuşit să mă facă să duc cartea la bun sfârşit. Am prins drag (compasiune?) de Grey pe parcurs, iar Ana adesea mă făcea să vreau să închid laptopul în secunda 2. Poate că tocmai asta a fost intenţia autoarei, habar nu am. Oricum, are o bilă albă că m-a făcut să o citesc şi, trecând peste toate celelalte aspecte mai puţin strălucite, e o carte lejeră de weekend, care să îţi pună un pic creierul în stand by. 

Găsiţi primul volum aici în engleză și aici în română. Sunt tare curioasă ce părere aveţi cei care aţi citit-o :)

'O zi' de David Nicholls

Am citit-o în vreo 3 zile, aproape pe nerăsuflate. Nu pot să descriu exact ce 'sentimente' am pentru cartea asta. Pe de o parte, mi s-a părut mult prea cheesy, prea de fete, cumva parcă autorul se străduia prea tare să scrie o poveste romantică, dramatică, cât mai touching. Pe de altă parte, mi-a plăcut la nebunie. L-am criticat pe Dexter şi am admirat-o pe Emma, am certat-o pe Emma şi l-am iertat pe Dexter, am trăit, cumva, tot ce trăiau şi ei. Mă simţeam ca în galeria unui meci important, urlând din toţi plămânii către jucătorii de pe teren. Cu greu am ieşit din poveste, vreo 2 nopţi la rând mă tot întrebam "de ce? de ce?" şi nu reuşeam să mă conving că nu are sens să îmi bat capul pentru ceva fictiv care nici măcar nu are legătură cu mine. Încă mă mai întreb câteodată.. 

Povestea îi urmăreşte pe Emma şi Dexter, doi foşti colegi de facultate care devin cei mai buni prieteni după ce petrec noaptea de absolvire împreună. 15 iulie 1988. Emma e fata cuminte, romantică şi visătoare şi îndrăgostită până peste urechi de Dexter. Dexter e băiatu' cool, plăcut de toată lumea şi cu multe prietene. Anii trec, iar fiecare capitol descrie cum arată viaţa lor în data de 15 iulie a fiecărui an. Dexter devine rapid celebru, Emma visează să ajungă scriitoare. Fie că îşi petrec vacanţa împreună, fie că fiecare e implicat într-o relaţie, fie că sunt certaţi şi nu îşi vorbesc, fiecare an îi găseşte gândindu-se unul la celălalt. Undeva, înăuntrul fiecăruia, există o dorinţă şi o speranţă puternice de a fi împreună ca un cuplu, aşa cum le-ar sta bine.

Ca o avertizare, vă mai spun doar că finalul e trist. 

Există şi o ecranizare a cărţii, cu Anne Hathaway şi Jim Sturgess, care mi-a plăcut mai mult decât cartea. Sau poate că mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că citisem cartea înainte şi ştiam mai bine cum stau lucrurile. Oricum, actorii principali mi s-au părut potriviţi ca o mănuşă personajelor, nu ştiu dacă puteau face o alegere mai bună. Vă recomand, aşadar, şi filmul. Cele mai frumoase şi mai touching scene, atât din film cât şi din carte, mi s-au părut cele ale primei lor zile împreună. 

O găsiţi aici.

9/10

'Trei pe două biciclete' de Jerome K. Jerome

Cei trei prieteni din volumul 'Trei într-o barcă' își continuă aventurile, dar de data aceasta în Germania, într-o călătorie pe biciclete (mai mult sau mai puțin..). 

De la planificarea călătoriei și relatarea pățaniilor până la descrierea locurilor vizitate și comentarea comportamentului și tabieturilor nemțești, umorul și ironia stau bine înfipte în fiecare frază. Mie mi-a plăcut tare mult, mult mai mult decât prima parte, și am găsit-o super amuzantă, așa că o recomand cu căldură. E o carte uşoară, simpatică, numai bună de vreme rea. 

Dar atenție! Așa cum spune chiar autorul: 'În această carte nu veţi găsi informaţii utile. Cel care îşi închipuie că va putea, cu ajutorul acestei cărţi, să facă turul Germaniei şi al Pădurii Negre se va rătăci probabil înainte de a ajunge la Nore.'

Acestea fiind zise.. spor la citit! Cartea o găsiţi aici.

10/10

'Un an în Provence' de Peter Mayle

Este una dintre cele mai amuzante cărți pe care le-am citit în ultima vreme! Serios, nici nu-mi amintesc când am râs pe bune ultima oară citind o carte. Ingredientele sunt simple: Provence, francezi, umor britanic, multă mâncare. 

După mai multe vacanțe petrecute în Franța, un cuplu de britanici decide să se mute în Provence. Aici se vor lovi de un stil de trai complet diferit de cel englez, cu care se vor obișnui încet-încet. Povestea urmărește adaptarea lor la cursul de viață provensal pe parcursul primului an de la mutare, lună de lună. 

Autorul tratează cu mult umor și ironie (umor britanic, să ne înțelegem) comportamentul francezilor și toate întâmplările prin care trec, de la curse cu capre până la alegerea tipului de pâine și importanța acordată mâncării (eu am salivat cam din 2 în 2 pagini la delicatesele descrise). Probabil multe dintre descrierile comportamentului francezilor sunt deja clișeice, însă mie mi-a plăcut sincer cartea asta așa că o recomand pasionaților de Franța și amuzament. 

Există 2 continuări ale poveștii de față: 'Din nou în Provence' și 'Provence pentru totdeauna' și promit să vă spun dacă sunt la fel de bune de îndată ce reușesc să pun mâna pe ele și să le devorez. :) 

Până atunci, începeți cu 'Un an în Provence'.

10/10

'Stăpânul Inelelor' de J.R.R. Tolkien

Oare mai are nevoie de vreo descriere? Cine nu a auzit de 'Stăpânul Inelelor', mâna sus! Luaţi şi citiţi, sau măcar uitaţi-vă la ecranizare - merită. :)

Pentru cei care aţi ridicat mâna mai devreme.. Frodo, un hobbit nevinovat, moşteneşte un inel aparent neinteresant care se dovedeşte a fi ăl mai puternic inel dintre toate, o armă pierdută de Sauron, lordul întunericului şi al răutăţii. Cu multă vreme în urmă, Sauron fusese învins şi înlăturat, însă acum şi-a recăpătat puterile şi îşi reconstruieşte uriaşa armată cu care îi va ataca pe toţi cei care nu i se vor supune. Mai are nevoie doar de inelul din mâinile lui Frodo.. 

Însoţit de 3 prieteni hobbiţi, un elf, un gnom, 2 oameni şi un vrăjitor (pe Gandalf sigur îl ştiţi din toate glumele de pe net), Frodo îşi părăseşte confortabila vizuină şi porneşte într-o cursă contra cronometru, urmărit de creaturi teribile, pentru a pătrunde tocmai în Mordor, ţinutul lui Sauron, şi a distruge maleficul inel în vulcanul în care fusese cândva făurit. 

Călătoria îi e îngreunată de inel, care încearcă să pună stăpânire nu doar pe el, ci şi pe cei din jurul lui, dezbinându-le frăţia. 

Deşi ecranizarea e una dintre cele mai bune pe care le-am văzut, cartea bate filmul la fundul gol! Am citit toate cele 3 volume înainte de a vedea filmele şi am ajuns la concluzia că se ajută unele pe altele: imaginile, caracterele şi efectele din film sunt grozave, dar povestea, aşa cum e scrisă şi detaliată în carte, e de 100 de ori mai bună. Eu le recomand pe amândouă.. dar poate ar fi mai bine ca întâi să citiţi cartea. :)

Găsiţi primul volum al trilogiei aicişa.

10/10.