"Tuareg" de Alberto Vasquez-Figueroa

Am citit-o în doi timpi și trei mișcări. Povestea curge frumos, ușor și rapid, e o carte ideală pentru a-ți ține de urât într-o călătorie de câteva ore sau câteva seri înainte de culcare (cazul meu). 

E vorba despre un tuareg, unul dintre ultimii locuitori ai deșertului, a cărui ariditate și întindere echivalează pentru acesta și familia sa cu libertatea. Ținându-se cât mai departe de orașe și soldați, într-o perioadă de intensă restructurare a acestora, cu trădări politice și lovituri de stat (nu e foarte clar în ce țară se desfășoară acțiunea, nici în ce perioadă anume și nici nu am stat cu harta în mână să cercetez; cert e că totul are loc după retragerea francezilor), tuaregul nostrul, pe nume Gacel Sayah, duce un trai liber și liniștit împreună cu familia sa printre dune de nisip.

Pacea îi e tulburată când cineva îi încalcă cea mai sfântă și veche tradiție - cea a ospitalității -, omorându-i un oaspete și răpindu-l pe celălalt. Gacel nu poate să accepte jignirea și pornește în căutarea răzbunării. De aici încolo, personajul principal trece prin întâmplări ce îl întăresc fizic și psihic, dezvoltându-l ca și caracter, însă, SPOILER, lumea sa se va prăbuși brusc, iar sfârșitul este tragic. Te pune puțin pe gânduri. 

Personal, mă așteptam la o răsturnare de situație, dar ușor diferită de cea care are loc. O să vedeți când citiți cartea. ;)

Nu știu dacă e prima carte a autorului sau traducerea nu e foarte grozavă, dar aș găsi ce comenta pe tema asta. O să evit să caut nod în papură și vă spun doar că, per total, merită să îi acordați o șansă!

O găsiți aici ca ebook. 

"Bucureşti şi Stambul" de Richard Kunisch

Trebuie să recunosc că în cazul de faţă m-a cucerit instant coperta şi nu am rezistat să nu cumpăr cartea pe loc, deşi nu ştiam mare lucru despre ea. Richard Kunisch e un visător german ce povesteşte despre călătoria sa cu vaporul pe Dunăre de la Budapesta până la Marea Neagră şi apoi peste mare până la Istanbul, undeva pe la sfârşitul secolului XIX. 

E interesant de observat cum se călătorea pe vremea respectivă şi cum era privită fiecare naţie şi lumea în general. Foarte amuzante mi s-au părut unele descrieri ale oraşelor româneşti, prin simplul fapt că unele aspecte se păstrează şi azi, poate chiar intacte."Bucureştiul nu are nicio stradă care pe vreme de ploaie prelungită să poată fi trecută fără primejdie, în trăsură sau pe jos, dar oraşul are o operă italiană, un teatru francez şi un altul valah.". Altele, în schimb, nu (mai) sunt atât de poetice cum le descrie Kunisch. 

Poate uşor cu reproş, mai remarc că din toată călătoria sa, cel mai mult i-a plăcut Istanbulul, unde a şi petrecut cel mai mult timp, de altfel. La urma urmei, e de înţeles toată fascinaţia generată de o cultură atât de diferită de cea Occidentală. Partea asta a cărţii mi-a plăcut şi mie cel mai mult, probabil şi autorul a fost mai inspirat şi a scris mai cu drag. 

În rest, vă mai spun că e o carte frumoasă, dar că m-am "chinuit" cu ea luni în şir, fiind plină de descrieri, epitete, metafore, fraze poetice. M-am cam obişnuit cu cărţi mai uşurele în ultime vreme, pe care le pot parcurge mai rapid. Ei bine, cu "Bucureşti şi Stambul" nu merge aşa!

Vă mai las un citat care mi-a plăcut mult (e vorba de un palat din Istanbul):

"Splendoarea naturii lui se desfășoară la vedere, dar viața lăuntrică îi este acoperită de voaluri ca frumusețea femeilor sale, iar turiștii care au scris despre Orient n-au văzut de cele mai multe ori decât vălul."

"Micul prinț" de Antoine de Saint-Exupery

Încep anul 2015 cu una dintre cele mai simpatice cărți pe care am avut ocazia să le citesc! 

Vă spun doar atât: te pune pe gânduri. 

Singurul regret e că nu am citit-o mai demult, mai în "tinerețe". Nu spun că ar fi o carte (doar) pentru copii. Nu contează vârsta, important e să nu fi devenit "oameni mari" care iau lucrurile prea în serios. ;)

Serios, puneți mâna și citiți cartea asta. Sau măcar faceți-o cadou copiilor voștri. Dacă vă grăbiți, o puteți găsi aici. 

An nou fericit!

"Blândețea nopții" de F. Scott Fitzgerald

 Mi-a plăcut "Marele Gatsby", așa că am adăugat, din prea mult zel, încă vreo câteva cărți ale autorului pe lista de "must read". Mare greșeală. 

"Blândețea nopții" am citit-o în engleză (Tender is the night) și m-am chinuit o grămadă cu ea. Începuse promițător și chiar mă captivase, plus că vocabularul e extrem de bogat și mă bucuram că mai șterg puțin praful de pe cunoștințele mele de engleză. Dar apoi... nu știu. S-a transformat pe nesimțite într-o înșiruire extrem de plictisitoare de descrieri ale unor stări ale personajelor și evenimente care, cel puțin la prima vedere, păreau inutile. M-am plictisit atât de rău, încât singurul motiv pentru care mă mai chinuiam să citesc încă o pagină era faptul că nu aveam altă carte pe telefon să îmi omor timpul pierdut la facultă sau în tren. 

Povestea îi urmărește pe Dick și Nicole Diver, un cuplu tânăr, pe la începutul secolului XX (după primul război mondial). În urma unor traume din copilărie, Nicole a devenit schizofrenică. Dick e psihiatru și o persoană foarte îndrăgită de toți cei din jur. Cei doi țin mult timp legătura, ulterior se căsătoresc și duc o viață fericită, până când, în urma mai multor întâmplări, asistăm la vindecarea lui Nicole și decăderea lui Dick. 

Recomand cartea asta doar fanilor lui Fitzgerald, vă zic sincer și cu părere de rău că pe mine m-a plictisit teribil. O găsiți gratis aici ca și pdf (în engleză) sau aici de cumpărat în română.  

"5 ani la Auschwitz" de Wieslaw Kielar

De când am vizitat fostul lagăr de concentrare Auschwitz, acum vreo 3 ani, mi-am tot promis că fie voi citi o carte pe tema asta, fie voi urmări un documentar consistent, pentru a-mi face o imagine cât mai completă a evenimentelor ce au avut loc acolo (ce-o fi fost în capul meu să vreau asta, nu știu). A trecut timpul și nu mi-am găsit timp nici pentru una, nici pentru alta, până acum câteva săptămâni când mi-a picat în mână cartea lui Wieslaw Kielar. O aveam de ani de zile ascunsă prin bibliotecă și nu făcea decât să adune praf. I-am dat o șansă. 

Pot să vă spun că la unele paragrafe ți se ridică părul de pe ceafă sau ți se întoarce stomacul pe dos. Autorul relatează cât se poate de sincer și exact întâmplările la care a fost martor. Și îmi place felul în care o face, pentru că pur și simplu descrie ceva ce se află în fața sa în așa fel încât te face și pe tine să te simți martor.

Wieslaw Kielar e de origine polonez și fost deținut scăpat viu din Auschwitz. Este unul dintre cei ce au ajuns în lagăr cu primul transport și l-a părăsit cu foarte puțin timp înainte de căderea acestuia, așadar relatările sale urmăresc practic aproape toată perioada de funcționare a celor 2 lagăre Auschwitz Birkenau (a fost mutat  la un moment dat dintr-unul în celălalt).

Citeam descrieri macabre, care mă revoltau și mă întristau și totuși nu mă puteam opri din citit. Pe final am grăbit totuși procesul, pentru că începuse, cumva, să mă plictisească, dar parcă și din cuvintele autorului răzbătea un fel de resemnare, de moleșeală. Am aflat o perspectivă din interior, o descriere și confirmare a atrocităților suferite de oameni de cele mai multe ori complet nevinovați.

Mă bucur că am citit cartea asta, dar cert e că nu mă mai interesează subiectul, cel puțin pentru o vreme de-acum încolo. Nu știu unde să vă recomand să o găsiți... încercați printre rafturile din spate ale bibliotecii :)