Trebuie să recunosc că în cazul de faţă m-a cucerit instant coperta şi nu am rezistat să nu cumpăr cartea pe loc, deşi nu ştiam mare lucru despre ea. Richard Kunisch e un visător german ce povesteşte despre călătoria sa cu vaporul pe Dunăre de la Budapesta până la Marea Neagră şi apoi peste mare până la Istanbul, undeva pe la sfârşitul secolului XIX.
E interesant de observat cum se călătorea pe vremea respectivă şi cum era privită fiecare naţie şi lumea în general. Foarte amuzante mi s-au părut unele descrieri ale oraşelor româneşti, prin simplul fapt că unele aspecte se păstrează şi azi, poate chiar intacte."Bucureştiul nu are nicio stradă care pe vreme de ploaie prelungită să poată fi trecută fără primejdie, în trăsură sau pe jos, dar oraşul are o operă italiană, un teatru francez şi un altul valah.". Altele, în schimb, nu (mai) sunt atât de poetice cum le descrie Kunisch.
Poate uşor cu reproş, mai remarc că din toată călătoria sa, cel mai mult i-a plăcut Istanbulul, unde a şi petrecut cel mai mult timp, de altfel. La urma urmei, e de înţeles toată fascinaţia generată de o cultură atât de diferită de cea Occidentală. Partea asta a cărţii mi-a plăcut şi mie cel mai mult, probabil şi autorul a fost mai inspirat şi a scris mai cu drag.
În rest, vă mai spun că e o carte frumoasă, dar că m-am "chinuit" cu ea luni în şir, fiind plină de descrieri, epitete, metafore, fraze poetice. M-am cam obişnuit cu cărţi mai uşurele în ultime vreme, pe care le pot parcurge mai rapid. Ei bine, cu "Bucureşti şi Stambul" nu merge aşa!
Vă mai las un citat care mi-a plăcut mult (e vorba de un palat din Istanbul):
"Splendoarea naturii lui se desfășoară la vedere, dar viața lăuntrică îi este acoperită de voaluri ca frumusețea femeilor sale, iar turiștii care au scris despre Orient n-au văzut de cele mai multe ori decât vălul."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu