Am vrut să renunț la cartea asta după primele pagini, dar m-a mânat curiozitatea și i-am mai dat o șansă. Apoi.. a reușit să mă prindă și nu m-am lăsat până nu am terminat-o.
Romanele polițiste nu sunt deloc, deloc genul meu, dar
"Jocul Ripper" e cumva mai.. soft, ca să zic așa. Povestea are loc în San Francisco, în zilele noastre, și urmărește o serie de crime, aparent fără legătură între ele, dar în spatele cărora se află aceeași persoană.
Amanda, o adolescentă de vreo 17 ani, este fiica lui Bob, șeful Departamentului Omucideri din cadrul poliției locale și a Indianei, o "vindecătoare" modernă. Împreună cu bunicul Blake și o mînă de puști din alte colțuri ale lumii, pe net, Amanda încearcă să elucideze misterul crimelor (adică ce fac ei e de fapt jocul Ripper) și.. mai apoi să și împiedice una.
Nu voi intra în multe detalii; ideea e că mai apar, evident, și alte personaje interesante în peisaj care fac povestea mai captivantă. Când am citit descrierile cărții, Amanda părea să fie un fel de personaj central; chiar și în carte e numită "maestra" de ceilalți jucători Ripper. Ei bine, mie una nu mi s-a părut că accentul cade pe ea în vreun fel (ba chiar nu pare să aibă vreun rol deosebit în descoperirea criminalului, e doar o puștoaică încrezută), iar toată treaba cu jocul online pare a fi inserată doar pentru a mai oferi câte un indiciu pentru cititori. Povestea tinde să se învârtă în jurul Indianei și al lui Ryan Miller (vedeți voi cine e) și ce mi-a plăcut cel mai mult la carte e felul în care e scrisă, sub forma unui jurnal, fiecare zi abordând un alt personaj.
A, da! Dacă spre final deja era clar cine e criminalul... ultimele pagini m-au surprins, nu mă așteptam deloc la ...vedeți voi.
Finalul e tristuc, dar nu lacrimogen. E un fel de.. "oh well, life goes on". Mi-ar fi plăcut un final mai fericit, dar asta e.
