"Un veac de singurătate" de Gabriel Garcia Marquez

Tânjeam să citesc cartea asta, atât de lăudată, de foarte, foarte multă vreme. Într-un sfârșit am reușit să pun mâna pe ea, prin noiembrie anul trecut. Am început-o cu mult spor și nerăbdare, dar deși primele capitole mi s-au părut fascinante și promițătoare, curând am ajuns să o detest din tot sufletul.  

Țin să vă spun că nu știam nimic, nimic despre ce conține; am fost încântată de primele pagini, cu o poveste ireală și totuși atât de ingenios spusă încât fiecare detaliu pare palpabil. Cartea asta e ca un vis în care, deși se întâmplă lucruri ce sfidează legile realității, ele totuși sunt cât se poate de normale în mintea ta.

Dar pe mine m-a obosit. În special arborele genealogic interminabil și întortocheat datorită repetării acelorași nume și motivele recurente parcă în mod excesiv (teme ca incestul, relațiile cu minori, etc). Și abia am ajuns pe la o treime din carte! 

Ora de citit din fiecare seară devenise o corvoadă, așa că am decis să renunț complet să o mai citesc. Cred că pot număra pe degetele de la o mână câte cărți am detestat atât de tare încât le-am lăsat baltă.

Pe scurt, e vorba de familia Buendia (n-șpe generații), care trăiește în Macondo, un sat fictiv întemeiat de Jose Arcadio Buendia, first of his name, cum s-ar spune, și practic povestea îi urmărește îndeaproape pe Jose Arcadio și urmașii lui, dar și evoluția treptată a satului. Cartea asta îmi pare perfectă pentru chinuit elevii de liceu la ora de română, pentru că poate fi interpretată în nenumărate feluri și include nenumărate elemente de analiză, ideale ca subiecte de BAC.

Dacă vă faceți curaj să o citiți sau ați citit-o deja, vreau să aud părerile voastre! Cum vi s-a părut? Poate totuși nu am reușit să îi pătrund eu sensul și ar trebui să îi mai dau o șansă... la urma urmei, autorul a luat un Nobel pentru ea!

P.S. Dacă aveți ceva recomandări de cărți scrise de autori contemporani, dați de știre! Dar să nu fie drame/ tragedii/ crimă. Merci!

"Tales of the Alhambra" de Washington Irving

*An Nou Fericit!*

Am cumpărat cartea asta chiar de la poalele Alhambrei, de la o mică librărie din inima Granadei, ca suvenir a vizitei mele acolo. 

Asta se întâmpla în vara lui 2014 și abia ieri am reușit să o termin de citit. 

Am prostul obicei să îmi imaginez mult prea multe despre subiectul unei cărți înainte să dau prima pagină și nu am făcut excepție nici de data asta. A fost suficient să citesc titlul și să răsfoiesc paginile cu scene frumos desenate, ca să îmi fac deja o imagine mult prea amplă despre ceea ce îmi doream să îmi povestească Irving. Mai adaugă și plimbatul printre curțile minunate ale Alhambrei, care au amplificat și mai mult imaginația, și am obținut rețeta unei dezamăgiri.

Am vrut povești cu prințese orientale, cu răpiri și dansuri printre văluri, cu intrigi și magie. 

Drept să spun, cartea cuprinde toate astea, dar într-o proporție mult mai mică decât îmi doream eu. Autorul dedică destul de multe pagini experienței lui strict personale, descrierilor detaliate ale palatului și împrejurimilor sau altor legende pe care eu una nu le-am găsit suficient de interesante, ceea ce m-a plictisit și a cauzat tărăgănarea cărții pentru mai bine de un an. 

Mi-au rămas în memorie 2, poate 3 povestiri. Stau și mă gândesc dacă ar fi fost mai bine să citesc cartea asta înainte de a vizita Alhambra - probabil vizita ar fi avut alt farmec, recunoscând încăperile descrise de autor și legând poveștile de ele. Așadar, vouă vă recomand să nu faceți ca mine! Mai bine o citiți în drum spre Alhambra (care apropo, e neapărat de vizitat)!

Cum am zis, eu am luat cartea chiar din Granada, dar am găsit-o pentru voi aici, în limba engleza.

"1984" de George Orwell

 Nici n-aveți idee de când mă străduiesc să citesc cartea asta! Am început-o acum mai bine de 2 ani în engleză, pe telefon, la cursuri și nu reușeam nicicum să mă țin de ea. De fiecare dată când o reluam era un efort să îmi amintesc pe unde rămăsesem și ce s-a întâmplat înainte. 

În sfârșit, am reușit să pun mâna pe ea în română și am citit-o cap coadă.

Dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt, atunci aș spune că e sinistră. Cum ar fi să fi permanent urmărit, până în cele mai intime momente sau gânduri, iar libertatea ta de exprimare și existență să fie, de fapt, o mare iluzie, în modul cel mai teribil? Povestea îl urmărește pe Winston, un tip care face parte din clasa de mijloc a unui sistem totalitar condus de Fratele cel Mare, Partidul. Sătul să ducă o viață absolut monotonă, mereu urmărit, înconjurat de fanatici susținători ai Partidului cu creierele spălate, în lipsuri crunte de la mâncare decentă la cele mai elementare obiecte de uz necesar, Winston caută o scăpare, în speranța că nu e singurul care detestă Partidul.

Citind cartea, treceam prin 2 tipuri de stări, care se tot repetau la fiecare câteva pagini. De la "vaaai, dar asta se întâmplă și azi!", la "naaah, nu are cum să se ajungă la asta".

Nu pot să spun că mi-a plăcut. Am citit-o cu nerăbdare pentru că am vrut să îi aflu sfârșitul, dar mi s-a părut tristă. Nu, nu tristă! Sinistră! Sinistră pentru că tot ce scrie acolo ar putea foarte bine să se întâmple acum. Te pune serios pe gânduri și o recomand de citit. Dar să nu vă așteptați la panseluțe și fluturași sau la vreun happy ending. :)

O găsiți aici.

Sunt curioasă acum să citesc și cartea lui Aldous Huxley - Minunata lume nouă. Ați citit-o? Ce părere v-a făcut?

"Hoțul de vinuri" de Peter Mayle

Salutare!

Constat cu bucurie că, deși nu am mai scris de atât de multă vreme, micul meu blog încă primește vizite. Mulțumesc tuturor celor care (încă) mă urmăresc! Sper ca părerile mele subiective despre cărțile citite să vă fie utile!

Nu am mai scris de mult pentru că.. nu am mai (prea) citit. E destul de dureros să caști gura prin librării, să te pierzi între atâtea titluri apetisante, iar coperțile să îți fure privirea, doar pentru ca apoi să îți amintești de teancul de cărți de pe noptieră și lista kilometrică de "want-to-read". Am încercat să mă orientez spre cărți de istorie (de la arhitectură până la civilizația inca) - adică, mai pe șleau, le-am început pe toate și nu am terminat niciuna. Mă simțeam de parcă citeam ceva din obligație pentru școală.

Să trec direct la subiectul zilei, am reușit totuși să citesc recent o carte pe care o aveam de mult în listă și am primit-o cadou de curând: "Hoțul de vinuri", de Peter Mayle. Despre cărțile lui Peter Mayle am mai vorbit și mi-era dor să mă amuz la fel de bine citind.

Aveam așteptări mari de tot de la cartea aceasta.. și m-a dezamăgit. Nici nu se compară cu primele 2 volume din seria despre Provence, pe care vi le recomand cu drag și acum.

"Hoțul de vinuri" se vrea un fel de roman polițist ușurel și spiritual, dar nici acțiunea nu mi se pare bine închegată, nici personajele bine caracterizate, iar glumele sunt departe de a fi savuroase. Recunosc, totuși, că am zâmbit de câteva ori.

Despre rezumat nu prea am ce să zic fără să dau prea multe detalii. Titlul spune tot: cineva fură niște vinuri super scumpe, iar în peisaj apare eroul-detectiv, acompaniat de o frumoasă franțuzoaică, în căutarea vinului furat.

Nu e o carte așa de rea încât să spun că nu merită nicio șansă. Poate o veți găsi mai amuzantă dacă nu ați mai citit nimic de Peter Mayle înainte (dacă vă interesează, o găsiți aici). Dar dacă ați citit seria despre Provence, mai bine o lăsați baltă.

Sunt curioasă, dacă ați citit-o, vouă cum vi s-a părut?

"Tuareg" de Alberto Vasquez-Figueroa

Am citit-o în doi timpi și trei mișcări. Povestea curge frumos, ușor și rapid, e o carte ideală pentru a-ți ține de urât într-o călătorie de câteva ore sau câteva seri înainte de culcare (cazul meu). 

E vorba despre un tuareg, unul dintre ultimii locuitori ai deșertului, a cărui ariditate și întindere echivalează pentru acesta și familia sa cu libertatea. Ținându-se cât mai departe de orașe și soldați, într-o perioadă de intensă restructurare a acestora, cu trădări politice și lovituri de stat (nu e foarte clar în ce țară se desfășoară acțiunea, nici în ce perioadă anume și nici nu am stat cu harta în mână să cercetez; cert e că totul are loc după retragerea francezilor), tuaregul nostrul, pe nume Gacel Sayah, duce un trai liber și liniștit împreună cu familia sa printre dune de nisip.

Pacea îi e tulburată când cineva îi încalcă cea mai sfântă și veche tradiție - cea a ospitalității -, omorându-i un oaspete și răpindu-l pe celălalt. Gacel nu poate să accepte jignirea și pornește în căutarea răzbunării. De aici încolo, personajul principal trece prin întâmplări ce îl întăresc fizic și psihic, dezvoltându-l ca și caracter, însă, SPOILER, lumea sa se va prăbuși brusc, iar sfârșitul este tragic. Te pune puțin pe gânduri. 

Personal, mă așteptam la o răsturnare de situație, dar ușor diferită de cea care are loc. O să vedeți când citiți cartea. ;)

Nu știu dacă e prima carte a autorului sau traducerea nu e foarte grozavă, dar aș găsi ce comenta pe tema asta. O să evit să caut nod în papură și vă spun doar că, per total, merită să îi acordați o șansă!

O găsiți aici ca ebook.