"Un veac de singurătate" de Gabriel Garcia Marquez

Tânjeam să citesc cartea asta, atât de lăudată, de foarte, foarte multă vreme. Într-un sfârșit am reușit să pun mâna pe ea, prin noiembrie anul trecut. Am început-o cu mult spor și nerăbdare, dar deși primele capitole mi s-au părut fascinante și promițătoare, curând am ajuns să o detest din tot sufletul.  

Țin să vă spun că nu știam nimic, nimic despre ce conține; am fost încântată de primele pagini, cu o poveste ireală și totuși atât de ingenios spusă încât fiecare detaliu pare palpabil. Cartea asta e ca un vis în care, deși se întâmplă lucruri ce sfidează legile realității, ele totuși sunt cât se poate de normale în mintea ta.

Dar pe mine m-a obosit. În special arborele genealogic interminabil și întortocheat datorită repetării acelorași nume și motivele recurente parcă în mod excesiv (teme ca incestul, relațiile cu minori, etc). Și abia am ajuns pe la o treime din carte! 

Ora de citit din fiecare seară devenise o corvoadă, așa că am decis să renunț complet să o mai citesc. Cred că pot număra pe degetele de la o mână câte cărți am detestat atât de tare încât le-am lăsat baltă.

Pe scurt, e vorba de familia Buendia (n-șpe generații), care trăiește în Macondo, un sat fictiv întemeiat de Jose Arcadio Buendia, first of his name, cum s-ar spune, și practic povestea îi urmărește îndeaproape pe Jose Arcadio și urmașii lui, dar și evoluția treptată a satului. Cartea asta îmi pare perfectă pentru chinuit elevii de liceu la ora de română, pentru că poate fi interpretată în nenumărate feluri și include nenumărate elemente de analiză, ideale ca subiecte de BAC.

Dacă vă faceți curaj să o citiți sau ați citit-o deja, vreau să aud părerile voastre! Cum vi s-a părut? Poate totuși nu am reușit să îi pătrund eu sensul și ar trebui să îi mai dau o șansă... la urma urmei, autorul a luat un Nobel pentru ea!

P.S. Dacă aveți ceva recomandări de cărți scrise de autori contemporani, dați de știre! Dar să nu fie drame/ tragedii/ crimă. Merci!