Nici n-aveți idee de când mă străduiesc să citesc cartea asta! Am început-o acum mai bine de 2 ani în engleză, pe telefon, la cursuri și nu reușeam nicicum să mă țin de ea. De fiecare dată când o reluam era un efort să îmi amintesc pe unde rămăsesem și ce s-a întâmplat înainte.
În sfârșit, am reușit să pun mâna pe ea în română și am citit-o cap coadă.
Dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt, atunci aș spune că e sinistră. Cum ar fi să fi permanent urmărit, până în cele mai intime momente sau gânduri, iar libertatea ta de exprimare și existență să fie, de fapt, o mare iluzie, în modul cel mai teribil? Povestea îl urmărește pe Winston, un tip care face parte din clasa de mijloc a unui sistem totalitar condus de Fratele cel Mare, Partidul. Sătul să ducă o viață absolut monotonă, mereu urmărit, înconjurat de fanatici susținători ai Partidului cu creierele spălate, în lipsuri crunte de la mâncare decentă la cele mai elementare obiecte de uz necesar, Winston caută o scăpare, în speranța că nu e singurul care detestă Partidul.
Citind cartea, treceam prin 2 tipuri de stări, care se tot repetau la fiecare câteva pagini. De la "vaaai, dar asta se întâmplă și azi!", la "naaah, nu are cum să se ajungă la asta".
Nu pot să spun că mi-a plăcut. Am citit-o cu nerăbdare pentru că am vrut să îi aflu sfârșitul, dar mi s-a părut tristă. Nu, nu tristă! Sinistră! Sinistră pentru că tot ce scrie acolo ar putea foarte bine să se întâmple acum. Te pune serios pe gânduri și o recomand de citit. Dar să nu vă așteptați la panseluțe și fluturași sau la vreun happy ending. :)
O găsiți aici.
Sunt curioasă acum să citesc și cartea lui Aldous Huxley - Minunata lume nouă. Ați citit-o? Ce părere v-a făcut?
