Constat cu bucurie că, deși nu am mai scris de atât de multă vreme, micul meu blog încă primește vizite. Mulțumesc tuturor celor care (încă) mă urmăresc! Sper ca părerile mele subiective despre cărțile citite să vă fie utile!
Nu am mai scris de mult pentru că.. nu am mai (prea) citit. E destul de dureros să caști gura prin librării, să te pierzi între atâtea titluri apetisante, iar coperțile să îți fure privirea, doar pentru ca apoi să îți amintești de teancul de cărți de pe noptieră și lista kilometrică de "want-to-read". Am încercat să mă orientez spre cărți de istorie (de la arhitectură până la civilizația inca) - adică, mai pe șleau, le-am început pe toate și nu am terminat niciuna. Mă simțeam de parcă citeam ceva din obligație pentru școală.
Să trec direct la subiectul zilei, am reușit totuși să citesc recent o carte pe care o aveam de mult în listă și am primit-o cadou de curând: "Hoțul de vinuri", de Peter Mayle. Despre cărțile lui Peter Mayle am mai vorbit și mi-era dor să mă amuz la fel de bine citind.
Aveam așteptări mari de tot de la cartea aceasta.. și m-a dezamăgit. Nici nu se compară cu primele 2 volume din seria despre Provence, pe care vi le recomand cu drag și acum.
"Hoțul de vinuri" se vrea un fel de roman polițist ușurel și spiritual, dar nici acțiunea nu mi se pare bine închegată, nici personajele bine caracterizate, iar glumele sunt departe de a fi savuroase. Recunosc, totuși, că am zâmbit de câteva ori.
Despre rezumat nu prea am ce să zic fără să dau prea multe detalii. Titlul spune tot: cineva fură niște vinuri super scumpe, iar în peisaj apare eroul-detectiv, acompaniat de o frumoasă franțuzoaică, în căutarea vinului furat.
Nu e o carte așa de rea încât să spun că nu merită nicio șansă. Poate o veți găsi mai amuzantă dacă nu ați mai citit nimic de Peter Mayle înainte (dacă vă interesează, o găsiți aici). Dar dacă ați citit seria despre Provence, mai bine o lăsați baltă.
Sunt curioasă, dacă ați citit-o, vouă cum vi s-a părut?
