'Dumnezeul Lucrurilor Mărunte' de Arundhati Roy


Nu știu cum să încep. Pentru mine a fost genul de roman care îți intră greu pe sub piele, dar după ce începi să îl digeri și, în final, întorci ultima pagină, îți lasă un gol în suflet și îți dorești să nu se fi terminat. Sau nu în felul în care o face. 

E un amalgam de epitete și metafore și adesea am fost nevoită să recitesc pasaje în șir ca să reușesc să înțeleg dincolo de cuvintele frumos înșirate. Fiecare cuvânt ascunde ceva, prevestește ceva. Multe detalii, detalii despre lucruri extrem de banale la prima vedere, dar care au o deosebită importanță. Detalii despre Lucrurile Mărunte. 

Arundhati Roy spune o poveste sfâșietoare despre iubire, moarte, politică și diferențele dureroase dintre clasele sociale. O poveste în care fiecare personaj se luptă pentru păstrarea echilibrului lumii proprii. Pare că prea puțini văd și înțeleg dincolo de tradiția adânc înrădăcinată în sufletul lor. Prea puțini pot trece peste vechile prejudecăți. Prea puțini înțeleg că destinele lor sunt interconectate. Iar unii strivesc fără milă totul în jurul lor doar pentru a-și menține în viață măcar aparența echilibrului. 

E un roman de atmosferă despre India anilor '60-'70. Povestea nu e liniară; prezentul devine trecut, trecutul prezent, viitorul amintire. La început mi-a fost greu să urmăresc firul epic și să înțeleg personajele, dar tocmai talentul autoarei de a îmbina planurile temporale face finalul atât de sfâșietor. 

"La urma urmei, este atât de ușor să destrami o poveste."

"-Naaley.
Mâine."

Neapărat trebuie să vă faceți timp și răbdare să citiți și să recitiți cartea asta. O găsiți de cumpărat aici. 

Țin să îi mulțumesc încă o dată lui Scorillo pentru că a avut bunăvoința și încrederea de a mi-o împrumuta :) Aici puteți citi și opinia lui despre ea. 

'Marele Gatsby' de F. Scott Fitzgerald

Am citit cartea pe la începutul anului, după ce am aflat de noua ecranizare cu Leonardo DiCaprio și Carey Mulligan. Am amânat să scriu despre ea tocmai ca să văd și filmul și să pot face o comparație. 

Cartea m-a lăsat puțin dezamăgită. Mă așteptam la ..altceva. Nu știu exact anume la ce, dar începusem să îmi pierd răbdarea printre descrierile lui Nick Carraway, personajul din perspectiva căruia e spusă povestea lui Gatsby și a lui Daisy. Vroiam mai multe fapte decât povești, vroiam măcar puțină informație directă din perspectiva celor doi. Însă totul se rezumă la amintirile lui Nick despre Gatsby, la evenimentele la care a fost direct sau indirect martor. Mi se pare că te lasă să citești mult printre rânduri. Îți dezvăluie treptat povestea lui Jay Gatsby, așa cum îl percepe el în diferitele etape ale prieteniei lor, și te lasă să îl interpretezi cum vrei, să ții cu el sau să îl urăști. În final ții cu el și o detești pe Daisy. Cel puțin eu așa am făcut, deși nu l-am detestat nicio clipă de-a lungul cărții pe Gatsby. Speram doar într-un final fericit. 

Filmul mi-a plăcut mult. Aș zice chiar că mi-a plăcut ceva mai mult decât cartea. Deși poate că s-a pus prea mult accentul pe Nick, poate că unele secvențe au fost mult exagerate și dramatizate, pe când altele nu au fost suficient evidențiate. Per total, filmul urmărește destul de bine evenimentele din carte, iar actorii fac treabă bună (poate totuși ia și DiCaprio Oscarul de data asta..). De asemenea, recreeaza foarte bine atmosfera petrecerilor descrise în carte, deși unii s-au plâns că soundtrackul e prea modern. Pe mine nu m-a deranjat deloc și ca să citez un comentariu de pe YouTube cu care sunt complet de acord: 'The soundtrack was deliberately made in a modern appealing sound to connect with the audience and recreate the sensations Nick felt.'' Ce mi se pare complet inutil e faptul că filmul a fost scos 3D - nu am înțeles ce a adus asta în plus. 

Și totuși.. cred că nu mi-ar fi plăcut atât de mult dacă nu aș fi citit cartea înainte, ceea ce e o bilă albă în plus pentru carte. Așa că vă recomand să puneți mâna pe carte (o găsiți și ca ebook) înainte de a viziona filmul - merge repede, e o cărțulie destul de subțirică și ușor de parcurs. 

Vă las cu soundtrack-ul filmului. Preferata mea, de departe, e Lana del Rey - Young and beautiful.


'Arhitectură japoneză veche' de Octavian Simu

Din măruntele tangențe cu detaliile culturii japoneze, am prins drag de subiect și am tot căutat să aflu cât mai multe informații, de preferat reale, concrete, nu doar povești plasate în Japonia nu știu cărui secol. Așadar, nu am stat pe gânduri când am găsit cartea asta. 

Trebuie să recunosc că am citit-o foarte greu și abia am terminat-o. Mi s-a părut foarte cuprinzătoare, poate chiar prea cuprinzătoare, trecând în revistă zeci de edificii, adesea sub forma unor enumerări ușor plictisitoare. Absența imaginilor și a schițelor în relație directă cu textul nu a ajutat deloc la clarificarea informației (există o serie de imagini la finalul cărții, dar cred că erau mult mai folositoare plasate în cadrul textului, la locul potrivit). 

Mi-au plăcut explicațiile referitoare la credințele lor, la motivele pentru care făceau o construcție/amenajare într-un fel sau altul, mi-au plăcut detaliile legate de felul în care tratau lemnul, de tradițiile de construcție (la unele temple erau folosite anumite specii de lemn, cărate în mod festiv de la sursă la destinație kilometri în șir), influențele venite dinspre alte popoare. Toate astea le-am regăsit mai mult în primele capitole, cele despre locuința tradițională și despre amenajările de grădini, și mi-ar fi plăcut să le regăsesc mai des.

De asemenea, cartea cuprinde o multitudine de termeni japonezi, un aspect interesant care ulterior a început totuși să mă plictisească, devenind o înșiruire anostă de termeni pe care nu îi înțelegeam și  pe care nu aveam cum să îi memorez la simpla parcurgere a textului. 

Per total, recomand cartea celor pasionați de arhitectura veche japoneză, dar care sunt totuși mai specializați pe subiect. Cunoștințele mele erau prea sumare când m-am apucat de cartea asta; cred că de asta m-a atras doar cam jumătate din pagini. 

Poate o voi reciti totuși peste câțiva ani :) Până atunci, cei interesați o găsiți aici

'Aventurile lui Sherlock Holmes' de Sir Arthur Conan Doyle

Cred că ați auzit cu toții până acum de celebrul detectiv Sherlock Holmes. Ei bine, deși auzisem de multă vreme de el și văzusem și cele 2 ecranizări cu Robert Downey Jr. și Jude Law în rolurile principale (Sherlock, respectiv Watson), abia recent am apucat să citesc cartea. 

Fiecare capitol urmărește aventurile lui Sherlock Holmes și ale prietenului său, doctorul Watson, în rezolvarea unor cazuri care mai de care mai variate, de la crime până la logodnici dispăruți în dimineața nunții. Capitolele sunt destul de scurte, iar misterul e elucidat - aproape - de fiecare dată. Evident, tehnicile lui Holmes sunt și ele explicate. Majoritatea întâmplărilor sunt povestite din perspectiva lui Watson, cu mici excepții în care Sherlock îi povestește lui Watson cazul din amintirile proprii. 

Pentru cei care totuși nu știți care-i treaba cu Sherlock Holmes: tipul e extrem de inteligent, bun cititor al oamenilor și cu o atenție extraordinară pentru detalii. Plin de energie și poftă pentru rezolvat puzzle-uri misterioase, Sherlock își pune talentul în slujba dreptății, dezlegând cele mai încurcate ițe, în cele mai ingenioase moduri. 

Explicațiile venite odată cu dezlegarea misterului sunt adesea atât de banale, încât ai impresia că poliția engleză din secolul XIX era plină de pămpălăi. 

E o carte captivantă care merită citită și mi-ar plăcea să cred că, poate, personajul e inspirat din realitate. 

Eu am citit 'Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes.' (e cea din poză, din colecția de la Adevărul), dar nu am mai găsit-o pe site decât pe cea în 4 volume. Aici găsiți primul volum. Spor la citit!