'Nefertiti. Cartea Mortilor' de Nick Drake

Romanele bazate pe legende si povesti (cu baza reala sau nu, situate  in timp atunci sau acum) ale vechilor mari civilizatii ma fascineaza (aproape) de fiecare data. Asa ca daca volumul poarta un titlu cu trimitere la Egiptul Antic, civilizatia Mayasa sau zeii Olimpului, cu siguranta imi va atrage atentia. 

Cartea de fata, 'Nefertiti. Cartea Mortilor', a autorului Nick Drake, am citit-o acum cativa ani si a fost multa vreme una dintre preferatele mele.

Intriga e simpla: frumoasa regina Nefertiti dispare fara urma inainte de inaugurarea noii capitale construite de faraonul Akhenaton (parca numita Amarna, sper sa nu gresesc), iar detectivul Rai Rahotep porneste in cautarea acesteia, insa are un termen limita: zece zile. 

Aventura palpitanta prin vechiul Egipt, patrunderea printre oamenii regali si cunoasterea adevaratelor persoane situate in spatele mastilor publice, incercarea de a descoperi secretul disparitiei reginei si daca aceasta mai este in viata sau nu, suspansul si tentativele de asasinare ale detectivului, referintele la legende si obiceiuri antice.. toate acestea se impletesc si iti poarta imaginatia printre faraoni si zei, aparente si tradari.

Desi, dupa cum am spus deja, a fost una dintre cartile mele preferate, ii voi da 9/10 pentru ca am o vaga impresie ca daca as reciti-o i-as gasi mai multe defecte.

De gasit, o gasiti aici in engleza.

"Stim cu totii ce se intampla dupa ce murim. Nimic. Devenim oase, apoi pulbere. Nu exista viata eterna. [...] Nu putem supravietui timpului. Doar zeii sunt nemuritori. Si ei nu exista."

'1Q84' de Haruki Murakami

Desi nu e prima carte scrisa de Haruki Murakami pe care am citit-o, e cea cu care autorul m-a cucerit. 

Trei volume (in editia publicata de editura Polirom) de suspans si mister. Insa finalul nu elucideaza misterul, ci il amplifica. E, cumva, un final deschis: ramane la latitudinea cititorului sa presupuna si sa isi imagineze continuarea, sa raspunda la multitudinea de intrebari ramase fara raspuns.

Tanara Aomame, asasin profesionist, coboara intr-o zi pe scara de urgenta a unei autostrazi, moment in care paseste intr-o alta realitate, paralela cu cea de pana atunci, dar o lume in care pe cer sunt doua luni in loc de una. 

Tanarul scriitor in devenire si profesor de matematica, Tengo, rescrie cartea unei adolescente dislexice, transformand-o in bestseller. Povestea fetei dezvaluie secretele unei organizatii, iar popularitatea povestii atrage atentia unor personaje periculoase asupra lui Tengo. 

Ce legatura poate exista intre un asasin profesionist si un profesor de matematica? '1Q84' urmareste in paralel povestile vietilor lui Tengo si Aomame, aparent fara legatura una cu alta. Insa pe parcurs acestea se intrepatrund tot mai des si tot mai mult, dezvaluind enigme, dar nascand in loc multe altele.

Realitatea si fantasticul se impletesc in mod natural in scrierile lui Murakami, captivandu-te si ridicandu-ti zeci de intrebari de-a lungul povestirii.

Sa fie 10/10! Gasiti aici primul volum, aici al doilea si aici al treilea.  

'Adevarul care ucide' de Lisa Unger

'Adevarul care ucide' vine in continuarea cartii prezentate anterior: 'Minciuni Periculoase'. Merge citita si fara primul volum, dar se pierd amanunte interesante si nu are acelasi farmec. 

Viata lui Ridley pare sa fi revenit la normal, pana intr-o zi in care este saltata de doi agenti FBI. Acestia sustin ca decedatul unchi Max (nu va spun cine e, sa nu stric misterul primului volum), implicat in afaceri murdare  si legaturi cu mafia, traieste de fapt. Se asteapta ca acesta sa ia legatura cu Ridley mai devreme sau mai tarziu si au nevoie sa o foloseasca drept momeala pentru a-l prinde. 

Doar ca.. s-au mai gandit si altii la asta. 

Desi ii e greu sa creada toata povestea, Ridley decide sa desluseasca de una singura adevarul. Ei, nu chiar singura, dupa cum ne-am obisnuit. De data asta o insoteste un pseudoagent FBI, Dylan. 

Cartea e la fel de captivanta ca prima, insa mi-a displacut repetarea povestioarei de dragoste.

9/10

'Minciuni periculoase' de Lisa Unger

Desi titlul poate suna putin cheesy si te duce cu gandul la seriile chick-lit, 'Minciuni periculoase' e o carte chiar faina. Suspans, mister, actiune, drama si dragoste cu o gramada de rasturnari de situatie. Intrigile se impletesc una in alta si ajungi sa nu iti mai dai seama cine e de fapt the good guy si cine e the bad guy. Desi chestia asta poate deveni putin obositoare si frustranta, povestea si stilul Lisei Unger de a scrie te acapareaza. 

Cum ar fi ca la 30 de ani sa incepi sa te intrebi daca parintii tai, cei care te-au crescut o viata, nu sunt de fapt parintii naturali? Ca ai trait toata viata o minciuna? Cum ar fi sa afli ca nu esti nici macar adoptata, ci parte dintr-un program special pentru copii instrumentat de mafie? Prin care copiii sunt pur si simplu luati fara drept de apel de langa parintii naturali... 

Ridley Jones e o jurnalista newyorkeza care ajunge intr-o buna zi pe prima pagina a ziarelor cand salveaza un copil din fata unei masini. Scurta celebritate ii aduce la usa o scrisoare din partea unui tip care pretinde a fi tatal ei adevarat. Atasata, o poza cu Ridley micuta alaturi de mama sa. 

Tot ce stia despre ea si familia sa se darama intr-o clipa si Ridley e hotarata sa afle adevarul. Pe drum se loveste de Jake, un fost detectiv care isi cauta la randul sau familia. Cei doi isi unesc fortele (si se si indragostesc, evideeeent) in a deslusi itele in spatele carora se ascunde sistemul mafiot. 

Dar.. oare nu are si Jake ceva de ascuns?  

Nu va dezvalui mai multe. :) 

9.5/10. 

'Capitanii Nisipurilor' de Jorge Amado

Cand am comandat cartea asta de pe net, a fost dragoste la prima vedere! Dovada ca, adesea, judec cartea dupa coperta.

Coperta nu m-a pacalit: mi-a placut foarte mult cartea. Desi am citit-o lent (la inceput am crezut ca nici nu o sa o termin prea curand), mi-am dat seama mai apoi ca tocmai in a savura fiecare paragraf, fiecare descriere, fiecare personaj, tocmai in asta sta farmecul cartii.  

Jorge Amado ne prezinta in 'Capitanii nisipurilor' viata copiilor abandonati de pe strazile Bahiei, presarata cu ritualurile si traditiile culturii braziliene, religia, atmosfera regiunii si perioadei respective (prin anii '50, sper ca nu gresesc), cand societatea era impartita in bogati si saraci, iar cei bogati nu intindeau nicio mana de ajutor catre cei saraci. 

Romanul urmareste aventurile de pe strazile Bahiei ale unui grup de copii abandonati, ce isi duc veacul intr-o magazie parasita de pe plaja. In magazie salasluiesc in jur de 100 de copii parasiti, insa actiunea se concentreaza pe un grup mai restrans, pe liderii grupului: Pedro Glont, Vrajitorul, Schiopu', Cotoi, Viata, Rapa, Acadea (sper ca nu am uitat vreunul). 

Hoti si violatori la varste fragede, mereu fugind de politie si pastrand o stransa legatura si un cod de onoare doar intre membrii grupului, 'capitanii nisipurilor' duc o viata, aparent, plina de libertate si fara constrangeri venite din partea adultilor. Insa in spatele chipurilor hotarate si gata de a pacali in cele mai ingenioase moduri primul trecator pentru a face rost de bani de-o paine se ascund suflete de copii, ce isi doresc sa fie iubiti si acceptati, sa aiba parinti care sa ii mangaie cand sunt tristi, care sa ii curete si care sa le poarte de grija, sa poata sa se invarta in carusele si sa se joace, asa cum se joaca toti copiii la varsta lor, fara sa fie alungati de politisti.  

E un roman trist, o drama continua, de la viata generala pe care o duc copiii, pana la detaliile mai personale (iubirea pura si inocenta care se sfarseste tragic, sacrificiile, dorinta de dreptate si revolta, compromisuri pentru onoare si alegerea mortii in schimbul unei vieti in spatele gratiilor).

E un must-read! Gasiti cartea aici in engleza

9/10

Exista si o ecranizare recenta a cartii, poate va ajunge si pe la noi ...candva. :) Aici puteti vedea trailerul

'Al Cincilea As' de Rodica Ojog-Brasoveanu

Desi romanele politiste nu fac subiectul principal al lecturilor mele, i-am dat o sansa autoarei Rodica Ojog-Brasoveanu, mai mult intamplator decat in mod intentionat. 

'Al Cincilea As' urmareste o serie de evenimente din viata tinerei Magda Savu, spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, intr-un oras de provincie din Romania. Magda, o tanara de 24 de ani, foarte frumoasa, este translator la Statul-Major german si locuieste in aceeasi casa cu Hartner, un important ofiter german, insa fara a exista relatii amoroase intre acestia. Viata Magdei se schimba radical cand se implica, mai mult sau mai putin din propria vointa, in actiunea unor 'amatori' (profesorul Roman Iuga, mos Toma, escrocul poreclit Chat Noir si copiii Irina si Traian) de a fura planurile de atac ale nemtilor. 

Planul va esua si grupul celor 6 eroi se va trezi luptandu-se, captiv, pentru a supravietui, sperand sa scape de mainile nemtilor, invatand lucruri noi despre ei si viata, despre cum unele lucruri extrem de banale pot devin atat de valoroase, despre moarte si despre sacrificiu. 

Atmosfera epocii, detaliile razboiului vazut din perspectiva unei tinere, intoarcerile de situatie, firul povestii adesea intrerupt de flashback-urile Magdei din vremea copilariei si a relatiei sale de iubire cu aviatorul Alexandru, replicile spumoase si prezenta dominanta a dialogului, toate astea fac din 'Al Cincilea As' un roman colorat, viu, un roman pe care il citesti intr-un weekend pe nerasuflate. Cum nu pot fi toate roz si frumoase, inchidem ochii la micile scapari, la grabirea deznodamantului, la usoara superficialitate in tratarea personajelor. 

Deznodamantul ramane sa il aflati voi. Cartea o gasiti aici.

6.5/10

'Prin foc si sabie' de Henryk Sienkiewicz

'Prin foc si sabie' de Henryk Sienkiewicz e, pana in momentul de fata, unul dintre putinele romane istorice care chiar mi-au placut. 

Actiunea, inspirata din evenimente reale din istoria Poloniei, are loc prin secolul XVII si urmareste revolutia ucrainenilor pentru libertate (1640). Pe langa descrierile detaliate ale scenelor de lupta si atenta conturare a personajelor, nu se putea sa lipseasca si o frumoasa poveste de dragoste, intre personajele Jan Skrzetuski si Helena Kurcewicz. 

Asadar, razboi si dragoste sunt principalele teme in jurul carora se invarte povestea. Sau dragoste in vreme de razboi, mai degraba. 

Desi mi s-a parut un pic greoi la inceput, romanul te captiveaza treptat. Autorul reuseste sa te transpuna in perioada respectiva si sa picteze o imagine realista a personajelor, locatiei si framantarilor vremii.

Daca nu l-ati citit inca, nu mai stati pe ganduri! Il gasiti aici.

8/10

'Cartea Gesturilor' de Peter Collett

Am o mica pasiune pentru psihologie (nu a fost suficient de aprinsa ca sa si urmez o cariera in asta), in special ma fascineaza sa citesc oamenii, sa inteleg ce gandesc ei de fapt in spatele gesturilor si/sau cuvintelor. Obisnuiesc sa evit cartile din categoria 'psihologie practica' pentru ca, ori am avut doar ghinion cu ele, ori chiar sunt facute doar de dragul de a fi facute. 

Cu toate astea, uite ca din cand in cand mai dau cu batul in balta si, in speranta ca de data asta o sa invat ceva interesant, ma afund in paginile unei carti de genul acesta. 

Despre Cartea Gesturilor a lui Peter Collett pot sa spun ca a fost suficient de in regula cat sa reusesc sa o termin (de obicei nu se intampla asta cu categoria mentionata), dar nu m-a incantat foarte tare. 

Intr-adevar, afli cateva chestii interesante, foarte multe de genul 'Ah, da, chiar, stiam asta!' si m-am trezit de cateva ori imitand inconstient gesturi despre care citeam. Insa exemplifica foarte mult pe politicieni si alte persoane publice foarte cunoscute (desi tehnica nu e rea, avand in vedere ca apeleaza la niste imagini usor de recunoscut pentru majoritatea, pe mine m-a cam plictisit, preferam sa se axeze mai mult pe poze cu oameni obisnuiti). 

Autorul trateaza mai multe categorii de gesturi (ale fumatorilor, ale politicienilor, indicatori ai dominantei, ai minciunii etc), cartea fiind impartita pe capitole in functie de categoriile respective. E foarte usor de citit, merge repede, capitolele sunt clar divizate, ici, colo mai rasare cate o poza. 

Nu va asteptati la fraze de genul: "Atingerea nasului e un semn sigur de minciuna", pentru ca lipsesc aproape cu desavarsire. Nu zic ca e vina autorului, el chiar explica adesea de-a lungul cartii ca foarte multe gesturi sunt interpretabile si folosite in contexte variabile. Doar sa nu va asteptati la un ghid sigur pentru descifrarea comportamentelor celor din jur :) 

In fine, per total poate fi un punct interesant de pornire pentru cei interesati de citirea celorlalti. 

Din pacate, parca nu imi vine sa ii dau mai mult de 5/10. Pentru cei interesati, o gasiti aici.

'Piramida' de Tom Martin

Din cand in cand, mai dau iama prin rafturile cu romane pline de aventura si suspans, dar cu povestioare usor cliseice si previzibile. De dragul citirii pe nerasuflate, de dragul teoriilor conspiratiei. 

Din punctul meu de vedere, aici intra si romanul Piramida, al lui Tom Martin. Autorul ridica o problema interesanta (despre care sper ca cei mai cititi in domeniu sa imi spuna daca are vreo baza reala sau nu): existenta unui mit, a unei legende care este, in esenta, aceeasi pentru toate marile popoare, mit care ar putea sa prevesteasca sfarsitul lumii sau.. ce inseamna mai exact acest sfarsit. As spune ca Tom Martin si-a pornit romanul de la toata agitatia creata de asa-zisa sfarsire a lumii in 2012. 

Pe scurt, lumea nu cunoaste acest mit, cu mici exceptii: cercetatori afaceristi cu intentii malefice (adica personajele negative) si cercetatori  cuminti (adica personajele pozitive) care vor sa salveze lumea din ghearele afaceristilor. 

Catherine Donovan, profesoara la Universitatea Oxford, primeste de la un profesor de-al sau un plic cu sapte harti, despre care nu stie de unde sa le apuce. Curand dupa asta, profesorul respective moare si Catherine miroase ca exista o legatura intre harti si moartea acestuia. Ea face echipa cu James Rutherford in descifrarea hartilor si se da startul unei curse contracronometru in decodificarea misterelor si oprirea sfarsitului, fiind nevoiti sa se si apere in tot timpul asta de personajele periculoase aflate pe urmele lor. 

Mie mi-a placut legenda pe care o prezinta autorul (oricat de putin adevarata ar fi ea) si problema pe care o ridica, legatura dintre toate marile popoare ale lumii. Mi-a placut suspansul cartii. O recomand iubitorilor genului si celor pe care nu-i deranjeaza povestioarele cliseice cu happy end. E genul acela de roman dupa care s-ar face un film cu Nicholas Cage. :))

Ii dau.. un 7.5/10 si o gasiti aici. 

'Vechiul Oras Imperial' de Yasunari Kawabata


De cand am facut o pasiune pentru Japonia si tot ce inseamna cultura lor (mai ales cea veche), caut tot mai multe carti care sa se bazeze pe acest subiect. Una din ele e cea de fata: 'Vechiul Oras Imperial', de Yasunari Kawabata, primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel in literatura, in 1968. Nu obisnuiesc sa ma orientez dupa ce si cate premii are un scriitor/carte, dar m-am gandit ca daca tot e asa tare scriitorul asta (nu mai auzisem de el), sigur e ceva de capul cartii. 

'Vechiul Oras Imperial' e o carte frumoasa, plina de sensibilitate. Actiunea are loc in vechea capitala japoneza - Kyoto -, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, si are in vedere schimbarile prin care trece societatea japoneza in drumul spre occidentalizare. Toate aceste transformari sunt vazute din perspectiva tinerei Chieko, fiica proprietarilor unui mic magazin de materiale pentru chimonouri, ce face fata tot mai greu concurentei din afara. Frumoasa, sensibila, Chieko imbraca doar modelele create de tatal sau, modele vechi, traditionale, care prezinta un tot mai mic interes pentru noua societate in curs de occidentalizare. 

Printre nume de dinastii de care nu am mai auzit, printre referinte istorice si catre traditii mai mult sau mai putin cunoscute si printre gradini cu ciresi infloriti si peisaje descrise extraordinar, mai aflam ca Chieko e indragostita de un amic din copilarie - Shin'ichi -, dar parintii ar vrea sa o marite cu un alt baiat, dupa cum e traditia. Si ca sa puna capac, Chieko, copil adoptat, isi intalneste pur intamplator sora geamana - Naeko - si leaga aproape imediat o stransa relatie (te-ai fi asteptat la o adevarata drama, la emotii puternice si incertitudini). 

Esenta acestui roman sta in atmosfera descrisa, in micile detalii, in emotiile si melancolia stavilite undeva in spatele cuvintelor si in interiorul personajelor. E o carte frumoasa despre traditiile japoneze, dar se axeaza mai degraba pe traditiile ..emotionale. Despre ce si cum erau invatati sa simta. Despre simtul estetic. Despre iubire. Despre tristete. Despre spiritul de sacrificiu. 

8/10. O gasiti aici.